Asigurarea necesarului energetic a fost şi va rămâne o preocupare primordială a societăţii, fie că vorbim de criza resurselor din anii 1970 sau de pericolul pe care această industrie îl are asupra stabilităţii climatice, aşa cum s-a descoperit în anii 1990. Mai mult decât nevoia directă de a identifica surse curate şi economic fezabile de energie, problema schimbărilor climatice a devenit un subiect de identitate şi controversă politică. În Uniunea Europeană, lupta împotriva schimbărilor climatice a tranzitat de la statutul de acţiune de salvare la cel de principal mecanism de dezvoltare economică şi de obiectiv politic unificator, spune Corneliu Bodea, preşedintele Centrului Român al Energiei (CRE) şi CEO al Adrem.

O cursă acerbă a fost declanşată, având ca obiectiv dezvoltarea unor soluţii care mai de care mai inovative pentru producţia de energie din surse regenerabile care să asigure atât necesarul de energie termică, de energie electrică sau de combustibil pentru asigurarea transportului curat, afirmă el.

Desigur că în această cursă au existat învinşi şi câştigători, omenirea a învăţat ce şi cum este fezabil în acest domeniu. Această cursă continuă şi unii ar spune că suntem numai la începutul ei, sume fabuloase fiind investite în cercetare şi speranţe imense fiind puse în slujba unor idei tehnologice futuriste.

"Energia nu este o invenţie umană şi face parte din fibra de bază a universului, oamenii încercând încă din timpuri străvechi să o domesticească în beneficiul propriu. În prima etapă a dezvoltării industriale, resursele de bază pentru producerea energiei au fost cele fosile (cărbune, petrol şi mai târziu gaz). Au trebuit să treacă mai bine de 30 de ani pentru a înţelege efectul pe care rezultatul utilizării acestor resurse îl are asupra mediului, prin eliberarea carbonului sub forma de CO sau CO2. Încălzirea globală a devenit astfel principala preocupare a specialiştilor în energie. Atenţia acordată resurselor regenerabile precum energia vântului, a soarelui, a valurilor sau a hidrogenului chiar, datează încă de la începutul secolului XX. Numai pentru referinţă, în anul 2019 consumul mondial primar de energie era reprezentat astfel: 27% de cărbune, 24% de gaz, 33% de petrol, 4% de nuclear şi 12% de regenerabile, din care 7% reprezentat de hidroenergie. Tot pentru a înţelege presiunea pe care utilizarea surselor de energie o are asupra mediului, trebuie luat în considerare evoluţia consumului total de energie între anii '60- circa 40.000 TWh şi anii 2020- circa 160.000 TWh, adică o creştere cu 400% a consumului primar. Coroborând şi cu datele referitoare la surse, înţelegem de ce impactul asupra mediului este o problemă reală", spune Bodea.

Principala problemă a adopţiei surselor regenerabile este reprezentată de costurile de investiţie şi în unele situaţii de operare ale sistemelor bazate pe acestea. Este motivul pentru care ţările dezvoltate au acceptat creşterea costului energiei, adoptând astfel un procent mai mare de regenerabile (de exemplu în UE resursele regenerabile reprezintă în 2019 circa 20%, în comparaţie cu datele prezentate mai sus, unde la nivel mondial acestea reprezintă numai 12%), a arătat el.

Există şi alte piedici în operarea sistemelor de generare de electricitate bazate pe surse regenerabile şi anume aceea a intermitenţei acesteia.

"Fie că vorbim de energia eoliană sau cea solară, cuplarea (obligatorie atunci când vorbim de electricitate) între consum şi producţie face dificilă utilizarea acestora pentru o valoare care să depăşească maximum 20-30% din consumul total. Această realitate a transformat subiectul stocării energiei în "vedeta" domeniului", a precizat reprezentantul CRE.

Potrivit acestuia, o altă dinamică care dă speranţe creşterii ponderii utilizării surselor regenerabile este reprezentată de evoluţia eficienţei sistemelor bazate pe acestea (de exemplu, dacă în anul 1975, costul per wp al generării pe bază de panouri fotovoltaice era de 108 dolari SUA, în anul 2010 acesta era de numai 1,3 dolari SUA), şi de evoluţia IT&C şi a digitalizării care face operarea sistemelor de transport şi distribuţie a energiei electrice mult mai flexibilă.

"Este dificil şi dureros să acceptăm creşterea preţurilor la energie pentru a permite adopţia a cât mai multe surse regenerabile, cu atât mai mult cu cât există zone sărace (numai 50% din populaţia Africii are acces la electricitate) unde costurile cu energia reprezintă un procent foarte ridicat din bugetul familiilor. Este o măsură de responsabilitate socială acţiunea de a contribui la ecuaţia energie-climă, iar atitudinea pro-eficienţă energetică este cea mai lăudabilă, cunoscând faptul că cea mai valoroasă energie este aceea salvată de la consum", a completat Corneliu Bodea.

În România, toţi oamenii contribuie financiar la susţinerea energiei verzi. Producţia de energie din surse regenerabile este încurajată prin mecanismul de certificate verzi, pe care le plătesc, în factură, toţi consumatorii.

Producătorii de energie verde primesc gratuit astfel de titluri, pe care le vând apoi pe o piaţă specializată, pentru un câştig în plus faţă de preţul propriu-zis al energiei. AGERPRES/(Autor: Florentina Cernat, editor: Andreea Marinescu, editor online: Irina Giurgiu)