Finanţarea din partea UE pentru sprijinirea eforturilor de îmbunătăţire a digitalizării şcolilor nu şi-a atins pe deplin impactul, motivul principal fiind lipsa de orientare strategică a statelor membre în utilizarea acestei finanţări puse la dispoziţie de UE, se arată într-un nou raport al Curţii de Conturi Europene publicat luni.

Între 2014 şi 2026, se vor debursa sume semnificative prin diverse programe ale UE pentru a se sprijini educaţia digitală. Resursele alocate prin Mecanismul de redresare şi rezilienţă după pandemie se vor ridica, doar ele, la peste 11 miliarde de euro.

"Pandemia de COVID-19 a scos în evidenţă faptul că sistemele şcolare din aproape toate statele membre nu erau bine pregătite pentru predarea de la distanţă. Această situaţie se explica prin faptul că conexiunile la internet ale şcolilor erau adesea inadecvate şi prin lipsa de echipamente digitale pentru elevi şi pentru cadrele didactice. UE are planuri ambiţioase pentru educaţia digitală şi poate ajuta şcolile în eforturile lor de a utiliza într-o măsură mai mare tehnologia. Dar credem că finanţarea din partea UE ar putea fi mai bine utilizată " a declarat Pietro Russo, membrul Curţii de Conturi Europene care a condus acest audit.

Pentru a verifica cum a progresat digitalizarea şcolilor, auditorii au vizitat şase state membre în 2022 (Germania, Grecia, Croaţia, Italia, Austria şi Polonia) şi au constatat că acţiunile finanţate de UE ar fi putut avea un impact mai puternic dacă ar fi fost mai bine integrate în strategii naţionale sau regionale pentru digitalizarea şcolilor.

În majoritatea cazurilor, proiectele finanţate de UE au obţinut realizările preconizate. Cu toate acestea, uneori, finanţarea din partea UE nu a făcut decât să înlocuiască o finanţare naţională care fusese deja alocată. Unul dintre motivele care explicau de ce, adesea, şcolile nu au putut utiliza în mod optim fondurile UE consta în faptul că acestea nu au fost implicate în măsură suficientă în identificarea nevoilor lor în materie de digitalizare. În plus, numeroase şcoli nu erau familiarizate cu sprijinul pe care îl oferea UE. Multe dintre acestea raportează în continuare că nu au echipamente suficiente sau că au în continuare nevoie de formarea cadrelor didactice. Auditorii au constatat, de asemenea, că adesea nu exista o abordare comună în ceea ce priveşte utilizarea noilor tehnologii în clasă, ceea ce împiedică şcolile să exploateze la maximum potenţialul digitalizării.

În 2016, Comisia a stabilit obiective care impun statelor membre să conecteze şcolile la internet la nivel de gigabit până în 2025 şi să le permită să utilizeze echipamente informatice de ultimă generaţie şi să adopte modalităţi inovatoare de predare şi de învăţare. Cu toate acestea, în 2022, doar un număr mic de şcoli puteau utiliza efectiv conexiuni la nivel de gigabit. Abordările ţărilor din UE variau în ceea ce priveşte promovarea conectării şcolilor, dar lipsa unor planuri strategice stricte şi întârzierile înregistrate în punerea în aplicare a programelor specifice sporesc riscul ca UE să nu atingă obiectivul de a dispune de conexiuni la internet la nivel de gigabit stabilit pentru 2025.

Comisia nu dispune de date cuprinzătoare privind sumele totale cheltuite din fonduri UE pentru digitalizarea şcolilor. Doar câteva ţări din UE evaluează rezultatele pe care le-au obţinut cu ajutorul sprijinului financiar din partea UE pentru îmbunătăţirea educaţiei digitale în şcoli. În ceea ce priveşte măsurile finanţate prin Mecanismul de redresare şi rezilienţă, auditorii nu au considerat că legătura dintre rezultatele care trebuiau obţinute în ceea ce priveşte îmbunătăţirea educaţiei digitale şi finanţarea din partea UE era suficient de puternică. Mai mult, în unele cazuri, estimările costurilor acceptate de Comisie în timpul negocierilor cu privire la planurile naţionale difereau în mod semnificativ faţă de costurile efective suportate în timpul implementării. AGERPRES/(AS-autor: Constantin Balaban, editor: Mariana Nica, editor online: Ady Ivaşcu)