Asistenţa financiară pusă la dispoziţie de UE pentru regiunile carbonifere a avut un impact limitat atât asupra ocupării forţei de muncă, cât şi asupra tranziţiei energetice, arată Curtea de Conturi Europeană într-un raport publicat miercuri, informează Reuters.

Auditorii recomandă ca noul Fond pentru o tranziţie justă să fie utilizat în mod eficace şi eficient pentru a atenua impactul socioeconomic pe care tranziţia UE către neutralitatea climatică îl are asupra regiunilor carbonifere.

Curtea de Conturi Europeană a analizat efectele pe care cheltuieli de aproximativ 12,5 miliarde de euro le-au avut în perioada 2014-2020 asupra a şapte regiuni carbonifere din Germania, Polonia, România (Valea Jiului), Cehia şi Spania.

Deşi producţia s-a diminuat considerabil, arderea cărbunelui era încă responsabilă pentru 15% din emisiile de gaze cu efect de seră din UE în 2019. Recentul Pact verde al UE a identificat eliminarea treptată a cărbunelui ca fiind esenţială pentru atingerea obiectivelor climatice pentru 2030 şi pentru obţinerea neutralităţii climatice până în 2050. Pentru perioada 2021-2027, Fondul pentru o tranziţie justă creat în iunie 2021 pune 19,3 miliarde de euro la dispoziţia regiunilor şi sectoarelor celor mai afectate de tranziţia către neutralitatea climatică.

"Fondul pentru o tranziţie justă, o componentă-cheie a Pactului verde al UE, oferă resurse suplimentare considerabile regiunilor carbonifere. Comisia Europeană ar trebui să se asigure de faptul că banii UE sprijină o traiectorie clară de renunţare progresivă la cărbune, având în vedere tensiunile apărute pe piaţa energiei în urma invadării Ucrainei de către Rusia", a declarat Nikolaos Milionis, membru al Curţii responsabil de acest audit.

Potrivit ECA, reducerea producţiei de cărbune a condus inevitabil la o scădere a numărului de angajaţi din acest sector. În unele regiuni, precum Lausitz (Germania) şi Silezia (Polonia), reducerile de personal au fost obţinute prin fluctuaţii naturale şi pensionări, dar în alte regiuni, de exemplu în Silezia Moravă (Cehia), companiile miniere au fost nevoite să concedieze lucrători.

De asemenea, lucrătorilor concediaţi din sectorul cărbunelui le-au fost oferite formări finanţate de UE, dar, din cauza lipsei de date cu privire la gradul de participare a acestora, auditorii nu au putut stabili dacă aceste formări i-au ajutat să găsească noi locuri de muncă. Auditorii nu au observat nici vreun impact semnificativ asupra capacităţii de producţie de energie din surse regenerabile în regiunile pe care le-au examinat. Investiţiile finanţate de UE pentru realizarea de economii de energie au avut tot un impact modest sau acesta nu a putut fi cuantificat.

Înainte de a propune Fondul pentru o tranziţie justă care se adresează regiunilor şi sectoarelor celor mai afectate, Comisia Europeană nu a procedat la o analiză corespunzătoare a rezultatelor obţinute de finanţările acordate în trecut de UE în aceste regiuni sau a nevoilor lor rămase neacoperite. Auditorii subliniază în special riscul ca fondurile să fie cheltuite fără ca tranziţia să aibă de fapt loc. Durata limitată a programului accentuează acest risc, dat fiind că cea mai mare parte a finanţării va trebui angajată până la sfârşitul anului 2023 şi utilizată până la sfârşitul anului 2026. Invadarea Ucrainei de către Rusia în 2022 şi efectele acesteia asupra pieţei energiei pot duce, de asemenea, la întârzieri în tranziţia de la cărbune.

În fine, auditorii au observat că, în unele ţări ale UE, cărbunele din producţie internă a fost înlocuit cu importuri sau cu alţi combustibili fosili. Germania şi Polonia, de exemplu, şi-au mărit în mod semnificativ importurile de cărbune în ultimii 15 ani. Aşadar, cărbunele rămâne o sursă importantă de emisii de gaze cu efect de seră, mai ales în Polonia, Cehia, Bulgaria, Germania, Slovenia şi România. Auditorii au constatat de asemenea că nu s-a acordat o atenţie suficientă emisiilor de metan provenite de la minele de cărbune închise sau abandonate.

În ceea ce priveşte Valea Jiului, ECA precizează că o strategie pentru perioada 2022-2030 referitoare la dezvoltarea socioeconomică şi de mediu a era în proces de aprobare la momentul auditului. Elaborată cu fonduri UE, strategia se baza pe analize ale provocărilor şi oportunităţilor din microregiune şi a luat în considerare opiniile părţilor interesate relevante. Aceasta este cea de-a treia strategie de dezvoltare pentru Valea Jiului. Strategia aprobată în 2016 nu a fost niciodată pusă în aplicare în timp ce strategia pentru perioada 2002-2010 nu a avut un impact semnificativ asupra situaţiei socioeconomice din Valea Jiului. AGERPRES/(AS-autor: Constantin Balaban, editor: Andreea Marinescu, editor online: Adrian Dădârlat)