"Acest mare baraj a fost construit de etiopieni, dar în beneficiul tuturor africanilor, pentru ca toţi fraţii şi surorile noastre africane să profite", a afirmat un înalt responsabil care a participat la lansare.

GERD (Grand Ethiopian Renaissance Dam) reprezintă, încă de la lansarea proiectului în 2011, un diferend cu Sudanul şi Egiptul, ambele dependente de Nil pentru resursele de apă.

Cairo invocă un "drept istoric" asupra fluviului, garantat în baza unui tratat semnat în 1929 între Egipt şi Sudan, pe atunci reprezentat de Regatul Unit, în calitate de putere colonială. Egiptul a obţinut un drept de veto asupra construcţiilor de proiecte pe fluviu.

În 1959, după un acord cu Khartoum privind împărţirea apei, Egiptul şi-a atribuit o cotă de 66% din debitul anual al Nilului, faţă de 22% pentru Sudan.

Nefiind parte în aceste acorduri, Etiopia nu s-a considerat niciodată obligată de ele şi, în 2010, un nou tratat semnat de ţările din bazinul Nilului, în pofida opoziţiei Egiptului şi Sudanului, a suprimat dreptul de veto egiptean şi a autorizat proiecte de irigaţii şi baraje hidroelectrice.

Sesizat anul trecut, ONU le-a recomandat celor trei părţi să-şi continue negocierile sub egida Uniunii Africane (UA). Cairo şi Khartoum, îngrijorate de aprovizionarea lor cu apă, au cerut Addis Abeba să pună capăt umplerii barajului.

Etiopia a trecut totuşi în iulie la a doua fază de umplere a barajului, anunţat drept unul dintre cele mai mari din Africa cu un obiectiv iniţial de producţie de 6.500 de megawaţi (MW), revizuit apoi la 5.000 MW, la un cost total estimat la 4,2 miliarde de dolari (3,7 miliarde de euro).

Aflat pe Nilul Albastru, la circa 30 km de frontiera sudaneză, Marele baraj al Renaşterii are o lungime de 1,8 km şi o înălţime de 145 metri.

Potrivit media etiopiene, producţia iniţială a GERD este de ordinul a 375 MW, după punerea în funcţiune a unei prime turbine. AGERPRES/(AS - autor: Florin Ştefan, editor online: Gabriela Badea) 

* Sursa foto: www.dw.com