Comisia Europeană a publicat joi noile orientări din 2022 privind ajutoarele de stat pentru climă, protecţia mediului şi energie (OACME), care oferă autorităţilor publice cadrul necesar pentru a sprijini obiectivele Pactului verde european într-un mod eficient şi cu denaturări minime ale concurenţei, se arată într-un comunicat al Executivului comunitar.

Noile orientări extind categoriile de investiţii şi tehnologii pe care statele membre le pot sprijini pentru a viza noi domenii (de exemplu, infrastructura de mobilitate curată, utilizarea eficientă a resurselor, biodiversitatea) şi toate tehnologiile care pot pune în aplicare Pactul verde (de exemplu, hidrogenul produs din surse regenerabile de energie, stocarea energiei electrice şi răspunsul părţii de consum, decarbonizarea proceselor de producţie).

În ceea ce priveşte gazele naturale, Comisia recunoaşte rolul acestora în perioada de tranziţie. Ajutoarele de stat pentru proiectele care implică gaze naturale fac obiectul unor garanţii importante pentru a se asigura compatibilitatea cu obiectivele climatice ale UE pentru 2030 şi 2050. În acest context, este important ca sprijinul pentru gazele naturale să nu conducă la efecte de creare de dependenţă. De exemplu, este puţin probabil ca investiţiile semnificative de capital într-o anumită tehnologie poluantă să stimuleze operatorul să treacă la o tehnologie mai puţin poluantă pe termen scurt. Prin urmare, este puţin probabil ca măsurile care implică noi investiţii în gazele naturale să fie evaluate pozitiv în temeiul normelor privind ajutoarele de stat, cu excepţia cazului în care se poate demonstra în mod clar că investiţiile sunt compatibile cu obiectivele climatice ale Uniunii pentru 2030 şi 2050, se artă în comunicat.

Această cerinţă este adaptată în funcţie de tipurile de investiţii. De exemplu, pentru infrastructura de gaze naturale, investiţiile vor trebui să fie "adecvate pentru hidrogen" şi pentru gazele din surse regenerabile. În ceea ce priveşte producţia de energie, pot fi necesare angajamente suplimentare.

Normele revizuite permit, în general, un cuantum al ajutorului de până la 100% din deficitul de finanţare, în cazul în care ajutorul este acordat pe baza unei proceduri de ofertare concurenţiale, şi introduc noi instrumente de ajutor, cum ar fi contractele pentru diferenţă; îmbunătăţesc flexibilitatea şi raţionalizează normele existente, prin introducerea unei evaluări simplificate a măsurilor transversale întreprinse în temeiul unei singure secţiuni a orientărilor (de exemplu, secţiunea privind ajutoarele pentru reducerea şi eliminarea emisiilor de gaze cu efect de seră, inclusiv sprijinul pentru energia din surse regenerabile şi eficienţa energetică) şi prin eliminarea cerinţei privind notificările individuale pentru proiectele ecologice de mari dimensiuni din cadrul unor scheme de ajutor care au fost deja aprobate de Comisie.

De asemenea, ele introduc garanţii, cum ar fi o cerinţă de consultare publică în cazul în care sunt depăşite anumite praguri, pentru a se asigura că ajutorul este direcţionat în mod eficace atunci când este necesar pentru îmbunătăţirea protecţiei climei şi a mediului, se limitează la ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor de mediu şi nu denaturează în mod nejustificat concurenţa sau integritatea pieţei unice; şi asigură coerenţa cu legislaţia şi politicile relevante ale UE în domeniile mediului şi energiei, printre altele prin eliminarea treptată a subvenţiilor pentru combustibilii fosili.

Orientările se aplică în paralel cu Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare (RGECA), ce prevede posibilitatea ca anumite scheme mai mici să fie puse în aplicare fără aprobarea prealabilă a Comisiei.

Orientările privind ajutoarele de stat pentru climă, protecţia mediului şi energie vor ajuta statele membre să îndeplinească obiectivele Pactului verde european, la cel mai mic cost posibil pentru contribuabili şi fără a denatura în mod nejustificat concurenţa. În acest scop, orientările sunt aliniate la legislaţia şi politicile relevante ale UE în domeniile mediului şi energiei.

Atât Orientările privind ajutoarele de stat pentru climă, protecţia mediului şi energie, cât şi taxonomia UE sunt piloni importanţi ai Pactului verde european, îndeplinind roluri diferite, dar complementare.

OACME reprezintă cadrul de reglementare al UE pentru sprijinul public în sectoarele energiei şi mediului, stabilind proiectele care pot fi sprijinite din fonduri publice şi modul în care acest sprijin poate fi furnizat, reducând în acelaşi timp la minimum impactul asupra pieţei şi oferind valoare cetăţenilor europeni.

Taxonomia UE este un instrument dezvoltat pentru a le permite investitorilor privaţi să îşi reorienteze investiţiile către tehnologii şi întreprinderi mai durabile. Acest instrument va ajuta UE să devină lider la nivel mondial în domeniul stabilirii standardelor în materie de finanţare durabilă. Taxonomia poate fi un instrument foarte util în contextul evaluărilor UE privind ajutoarele de stat. În cazul în care măsurile îndeplinesc cerinţele legate de taxonomie, evaluarea ajutoarelor de stat va fi simplificată. În special, pentru a compara efectele pozitive şi negative ale ajutorului, Comisia va acorda o atenţie deosebită respectării principiului de "a nu aduce prejudicii semnificative".

Cu toate acestea, normele în materie de concurenţă conţin şi alte condiţii care ar trebui aplicate în continuare pentru a se asigura, de exemplu, că ajutorul este necesar şi proporţional (de exemplu, taxonomia identifică energia din surse regenerabile ca fiind durabilă, iar normele în materie de concurenţă impun apoi, în general, ca energia din surse regenerabile să fie sprijinită prin proceduri de ofertare concurenţiale). În unele cazuri, se poate acorda sprijin şi proiectelor care nu îndeplinesc standardele prevăzute în taxonomie, atât timp cât efectele lor pozitive sunt justificate şi se evită efectele de creare de dependenţă ale activităţilor nedurabile.

Noile orientări pot contribui la soluţionarea problemei preţurilor ridicate la energie. Cea mai bună modalitate de a reduce pe termen mediu şi lung cheltuielile cu energia este de a diminua dependenţa UE de importurile de combustibili fosili şi, prin urmare, de a accelera tranziţia energetică spre un sistem de energie electrică eficient din punct de vedere energetic, bazat pe energie din surse regenerabile. OACME sprijină acest obiectiv. De exemplu, OACME cuprind măsuri de sprijin menite să ajute întreprinderile să se adapteze rapid şi să participe pe deplin la tranziţia energetică. Acestea includ, de exemplu, sprijinul pentru măsurile de decarbonizare sau creşterea eficienţei energetice, reducând impactul creşterii preţurilor la energie electrică sau la gaze pentru întreprinderi.

Dreptul concurenţei permite o serie de măsuri pe care statele membre le pot lua fără a denatura în mod nejustificat concurenţa pe piaţă. Printre acestea se numără măsurile de sprijin direct pentru persoanele cele mai vulnerabile şi cele mai afectate de sărăcia energetică, cum ar fi plăţile sau subvenţiile pentru energie. În plus, măsurile cu caracter general, prin care se acordă ajutor în egală măsură tuturor consumatorilor de energie, nu constituie ajutor de stat. Astfel de măsuri neselective pot lua forma unor reduceri generale ale taxelor sau impozitelor aplicate pentru furnizarea de gaze naturale, energie electrică sau încălzire centralizată, precum şi a aplicării unei cote reduse pentru această furnizare.

OACME urmează aceeaşi linie ca orientările anterioare (Orientările din 2014 privind ajutoarele de stat pentru protecţia mediului şi energie, OAME) şi, prin urmare, nu se aplică în cazul energiei nucleare. Acest lucru se datorează faptului că sprijinul pentru energia nucleară se referă, în general, la un număr limitat de proiecte foarte mari, este deosebit de sensibil din punctul de vedere al securităţii, trebuie să ţină seama din punct de vedere juridic în special de Tratatul Euratom şi, prin urmare, necesită o evaluare de la caz la caz. Cu toate acestea, ajutoarele de stat pentru energia nucleară pot fi aprobate direct în temeiul tratatului şi al Tratatului Euratom.

Deşi sprijinul pentru energia nucleară în sine nu face obiectul OACME, sprijinul pentru producţia altor surse de energie pe bază de energie nucleară, de exemplu hidrogenul cu emisii scăzute de dioxid de carbon produs prin utilizarea energiei nucleare, este posibil în temeiul orientărilor, atât timp cât aceste proiecte conduc la reduceri ale emisiilor şi nu determină creşterea cererii de energie electrică generată pe bază de combustibili fosili.

De asemenea, Orientările privind ajutoarele de stat pentru climă, protecţia mediului şi energie nu vizează ajutoarele pentru fabricarea de produse, utilaje sau mijloace de transport ecologice.

OACME asigură coerenţa cu obiectivele Uniunii în materie de climă, întrucât contribuie la eliminarea treptată a posibilităţii acordării de subvenţii pentru combustibilii fosili. În ceea ce priveşte cei mai poluanţi combustibili fosili, orientările prevăd că, având în vedere efectele negative ale acestora asupra mediului, este puţin probabilă o evaluare pozitivă de către Comisie în temeiul normelor privind ajutoarele de stat.

Comisia este pe deplin conştientă de provocările cu care se confruntă industriile în îndeplinirea obiectivelor Pactului verde. Acesta este motivul pentru care orientările prevăd mai multe posibilităţi de a acorda ajutoare pentru decarbonizarea industrială, inclusiv prin electrificarea proceselor de producţie. OACME prevăd o flexibilitate suplimentară pentru o gamă variată de instrumente de ajutor, permit acordarea de ajutoare pentru costurile suplimentare totale ale activităţilor mai ecologice şi acoperă o serie mai largă de tehnologii pentru a atinge obiectivele Pactului verde. În cazul în care se acordă sprijin pentru electrificare, este totuşi important să se asigure că emisiile provenite de la energia electrică utilizată pentru a satisface cererea suplimentară de energie electrică sunt luate în considerare în mod corespunzător.

În acest context, noile norme de reducere a taxelor pe energia electrică urmăresc să asigure un echilibru între sprijinirea eforturilor marilor consumatori de energie de a-şi electrifica procesele industriale şi asigurarea, în acelaşi timp, a unor stimulente adecvate pentru creşterea eficienţei energetice.AGERPRES/(AS - autor: Mihaela Dicu, editor: Nicoleta Gherasi, editor online: Simona Aruştei)