Impozitul polonez în sectorul vânzării cu amănuntul şi taxa maghiară de publicitate nu încalcă dreptul Uniunii în materie de ajutoare de stat, a decis marţi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE).

Curtea respinge, aşadar, recursurile Comisiei şi confirmă hotărârile Tribunalului Uniunii Europene.

Prin intermediul unei legi intrate în vigoare la 1 septembrie 2016, Polonia a instituit un impozit în sectorul comerţului cu amănuntul. Acest impozit era calculat pe baza cifrei de afaceri lunare generate de orice comerciant din vânzarea de mărfuri cu amănuntul către consumatori, pentru ceea ce depăşea 17 milioane de zloţi polonezi (aproximativ patru milioane de euro).

Acest impozit cuprindea două tranşe: o cotă de 0,8% se aplica la cifra de afaceri cuprinsă între 17 şi 170 milioane de zloţi, iar o cotă de 1,4% greva partea din cifra de afaceri care depăşea această din urmă sumă.

La capătul procedurii oficiale de investigare a acestei măsuri, Comisia Europeană a considerat că acest impozit progresiv constituia un ajutor de stat incompatibil cu piaţa internă şi a somat Polonia să anuleze toate plăţile neachitate în temeiul acestui impozit, de la data adoptării acesteia.

Prin Hotărârea din 16 mai 2019, Tribunalul Uniunii Europene, sesizat de Polonia, a anulat, pe de o parte, decizia de iniţiere a procedurii oficiale de investigare şi, pe de altă parte, decizia negativă privind Polonia. Acesta a statuat că în mod greşit a apreciat Comisia că instituirea unui impozit progresiv pe cifra de afaceri generată de vânzarea de mărfuri cu amănuntul ar implica un avantaj selectiv în favoarea întreprinderilor care realizează o cifră de afaceri redusă legată de această activitate şi că, în ceea ce priveşte decizia de iniţiere a procedurii oficiale de investigare, în stadiul în care se afla dosarul, ea nu putea califica în mod provizoriu măsura fiscală în cauză drept ajutor nou fără a se întemeia pe existenţa unor îndoieli legitime cu privire la acest aspect.

La rândul său, Ungaria a instituit, printr-o lege intrată în vigoare la 15 august 2014, o taxă progresivă pe veniturile legate de difuzarea de anunţuri publicitare în acest stat membru. Această taxă, calculată în funcţie de cifra de afaceri netă a operatorilor economici care difuzează publicitate (organe de presă scrisă, mijloace audiovizuale, ecrane), care îşi desfăşoară activitatea în Ungaria, cuprindea, într-un prim stadiu, un barem alcătuit din şase cote progresive în funcţie de cifra de afaceri, adaptat ulterior astfel încât să cuprindă numai două cote, şi era însoţit de posibilitatea, deschisă persoanelor impozabile al căror profit înainte de impozitarea pentru anul 2013 era nul sau
negativ, de a deduce din baza lor de impozitare 50 % din pierderile reportate din anii precedenţi.

La capătul procedurii oficiale de investigare a acestei măsuri, Comisia a apreciat că măsura fiscală adoptată de Ungaria, din cauza atât a structurii sale progresive, cât şi a posibilităţii de a deduce pierderile reportate pe care le cuprindea, constituia un ajutor de stat incompatibil cu piaţa internă şi a ordonat recuperarea imediată şi efectivă de la beneficiari a ajutoarelor plătite.

Prin Hotărârea din 27 iunie 2019, Tribunalul, sesizat de Ungaria, a anulat această decizie, statuând că Comisia a apreciat în mod eronat că măsura fiscală în cauză şi mecanismul privind posibilitatea de deducere parţială a pierderilor reportate constituiau avantaje selective.

Prin două Hotărâri pronunţate la 16 martie, Curtea, reunită în Marea Cameră, respinge recursurile formulate de Comisie împotriva hotărârilor atacate. În susţinerea recursurilor, Comisia afirma în special că Tribunalul a încălcat articolul 107 alineatul (1) TFUE, statuând că respectivul caracter progresiv al impozitărilor pe cifra de afaceri în discuţie în fiecare dintre cauze nu determina un avantaj selectiv.

Respingând, prin intermediul hotărârilor pronunţate, obiecţiile Comisiei, Curea reafirmă, în domeniul ajutoarelor de stat, principiul stabilit în materia libertăţilor fundamentale ale pieţei interne potrivit căruia, în stadiul actual al armonizării dreptului fiscal al Uniunii, statele membre sunt libere să stabilească sistemul de taxare pe care îl consideră cel mai adecvat, astfel încât aplicarea unei taxări progresive ţine de puterea de apreciere a fiecărui stat membru, cu condiţia ca acele caracteristici constitutive ale măsurii în cauză să nu reveleze niciun element vădit discriminatoriu. AGERPRES/(AS - autor: Mihaela Dicu, editor: Oana Tilică, editor online: Ada Vîlceanu)

Sursa foto: curia.europa.eu