Artista Betye Saar a transformat, de-a lungul carierei sale de șapte decenii, obiectele de zi cu zi în meditații puternice despre rasă, memorie și spiritualitate. A fost cea care a schimbat stereotipurile persoanelor de culoare în simboluri ale rezistenței, notează https://news.artnet.com/.

Născută în Los Angeles, pe 30 iulie 1926, Saar s-a mutat cu familia în Pasadena, la începutul anilor 1930, cu puțin timp înainte de moartea tatălui. Pasadena i-a oferit o bogată bază culturală și artistică și a participat activ la cursuri de arte și meșteșuguri care i-au permis să experimenteze o varietate de abordări în realizarea obiectelor. Inițial studentă la design la Pasadena City College, Saar s-a transferat la Universitatea din California, Los Angeles, pentru a studia designul interior. După ce a absolvit, în 1949, a construit o comunitate artistică cu doi tineri veniți la Los Angeles, designerul de bijuterii Curtis Tann și artistul William Pajaud. Mai târziu, Saar și Tann au fondat o afacere cu emailuri, 'Brown and Tann', care a fost prezentată în revista 'Ebony' în octombrie 1951, notează https://hammer.ucla.edu/.

După ce a urmat cursuri postuniversitare de gravură, Saar a început să creeze gravuri în culoare, desene în cerneală și imprimeuri intaglio (tipar adânc cu cerneluri speciale), care au îndepărtat-o de design și au condus-o către arta plastică. Pornind de la aceste lucrări independente timpurii, a început să combine imprimeurile cu alte obiecte, cum ar fi fotografii găsite sau să le plaseze în rame de ferestre. În urma experimentelor realizate de-a lungul anilor 1960, a adoptat instalația artistică, un mediu care i-a permis să realizeze lucrări dens stratificate, cu o varietate la fel de complexă de nuanțe autobiografice și politice.

La fel ca mulți din generația sa, Saar a fost profund afectată de rebeliunea Watts din 1965 și de moartea lui Martin Luther King Jr. în 1968. În lucrarea emblematică 'Black Girl's Window' (1969), Saar folosește fereastra ca un dispozitiv formal pentru a explora efectele rasei, atât personal, cât și conceptual. Elementele cosmologice (stelele, soarele, o semilună) și emblemele picturale (un schelet și un leu care răcnește, printre altele) din 'Black Girl's Window' reflectă, de asemenea, orientarea lui Saar către iconografia mistică.

În 1967, a văzut retrospectiva artistului vizual Joseph Cornell (1903-1972) la Muzeul de Artă din Pasadena, ceea ce a determinat-o să aranjeze obiectele în cutii și recipiente, delimitând astfel și mai mult utilizarea simbolică. Comparat cu un ritual, procesul de creație a artistei și opera rezultată au devenit asociate cu practici spirituale, în special cu cele din Africa, Haiti și Mexic. Deși Saar nu a călătorit în Africa până în 1977, ea și colegul său artist David Hammons au văzut arta africană la Muzeul Field în 1970, în timp ce se aflau la Chicago pentru Conferința Națională a Artiștilor.

Legătura cu alte culturi i-a adâncit interesul de a găsi conexiuni cu o universalitate comună care putea fi transmisă prin obiecte adunate. Unele dintre acestea provenind din timpul călătoriilor artistei prin lume, inclusiv în Europa, Mexic și Haiti, sau de la târguri și piețe de vechituri din Los Angeles. După moartea mătușii sale, Hattie Parson Keys, în 1974, Saar a moștenit o comoară de documente de familie, inclusiv fotografii, pe care le-a transformat în instalații artistice, precum 'Record for Hattie' (1975), în care o vitrină deschisă, compartimentată, dezvăluie fotografii de familie, bijuterii și mici bucăți de material. Ca o mare parte din lucrările lui Saar din acel deceniu, memoria, nostalgia și istoria sunt combinate cu propriile sale obiecte personale și familiale.

Anii 1970 au adus-o pe Saar în centrul unei scene artistice vibrante și expansive din Los Angeles, care includea artiști consacrați precum gravorul Charles White, precum și artiști mai tineri, experimentali, care se adunau în jurul Galeriei 32 a Suzannei Jackson. Acolo, dansul, performance-ul și meșteșugul au fost încorporate în program, oferindu-i lui Saar un loc în care să expună artă cu elemente performative și interactive. De asemenea, s-a implicat în mișcarea artistică feministă, alăturându-se lui Judy Chicago și altora, în colectivul de artă feminină Womanspace.

Eforturile lui Saar de a face colectivul mai incluziv au culminat cu expoziția 'Black Mirror' (1973), pentru care a reprodus 'The Liberation of Aunt Jemima', o emblemă a dinamicii rasiale specifice mișcării feministe. În 1975, succesul lui Saar pe Coasta de Vest a ajuns pe scena națională cu o expoziție personală la Muzeul de Artă Americană Whitney din New York, în care a prezentat colaje și câteva instalații ample.

De-a lungul anilor 1980 și 1990, Saar a creat instalații imersive precum 'House of Fortune' (1988), cu influențe oculte, și instalații ample, precum 'Wings of Morning' (1992).

În 1988, a fost invitată de Departamentul de Stat al SUA să viziteze Asia, în cadrul unei misiuni culturale, sub organizarea curatorului E. J. Montgomery. Saar a primit doctorate onorifice de la Institutul de Arte din California și de la Colegiul de Artă și Design din Massachusetts în 1995, iar opera sa a făcut obiectul unei retrospective majore la Muzeul de Artă al Universității din Michigan, în 2005.

Saar a făcut obiectul a zeci de expoziții personale de-a lungul carierei sale de șapte decenii, la instituții de renume precum Muzeul de Artă din Los Angeles, Muzeul de Artă Americană Whitney din New York și Fondazione Prada din Paris. În 2026, lucrările sale au fost incluse în numeroase expoziții de grup, din Massachusetts până în Miami, potrivit https://news.artnet.com/.

În primăvara anului 2026, Saar a fost inclusă în Academia Americană de Arte și Litere.

Instalația 'Drifting Toward Twilight' a fost comandată de The Huntington, o instituție culturală și educațională de renume mondial din Los Angeles, unde se află expusă, potrivit https://laist.com/. Lucrarea prezintă o canoe vintage din lemn, lungă de 5,2 metri, și obiecte găsite, inclusiv colivii, coarne de cerb și materiale naturale recoltate de Betye Saar de pe terenurile pe care află The Huntington, notează https://www.huntington.org/.

Artista plastică Betye Saar a încetat din viață pe 26 iulie 2026, cu câteva zile înainte de a împlini vârsta de 100 de ani, potrivit https://www.nytimes.com/. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: news.artnet.com