Ortodoxe

Sf. Cuv. Dometie cel Milostiv de la Râmeț și mama sa, Sf. Cuv. Filotimia; Sf. Cuv. Sisoe cel Mare; Sf. Mc. Lucia din Roma; Sf. Mc. Marius, soția sa, Marta, și fii lor, Audifaciu și Avacum
Duminica a 4-a după Rusalii

Greco-catolice

Sf. cuv. Sisoe cel Mare; Sf. Maria Goretti

Romano-catolice

Sf. Maria Goretti, fc. m.

Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț a fost un mare părinte duhovnicesc român al secolului XX, duhovnic la Mănăstirea Râmeț și preot misionar jertfitor în satele mocanilor din Munții Apuseni.

S-a născut în data de 13 octombrie 1924, în satul Mărculești, județul Buzău. A absolvit Seminarul Teologic din Buzău în 1945, ca șef de promoție, și Institutul Teologic din București în 1949.

În anul 1972 s-a înscris la cursurile de doctorat la Institutul Teologic din București, pe care le-a încheiat cu media 10.

În data de 14 septembrie 1949 a intrat în monahism la Mănăstirea Prislop avându-l naș de călugărie pe părintele Serafim Popescu. În data de 6 august, în același an, a fost hirotonit diacon, pe 7 august preot, iar în anul 1950 a fost numit stareț al Mănăstirii Prislop.

Din 1952 până în 1957 a activat ca director de studii și profesor la școlile monahale ale Mănăstirilor: Ciolanu, Rătești și Barbu și a slujit o perioadă la Catedrala episcopală din Buzău.

În 1958 a ajuns la Mănăstirea Piatra Fântânele, ca duhovnic, și paroh al localității Dornișoara.

În 1959 a fost numit stareț al Mănăstirii Dragomirești, apoi a fost mutat la Râmeț. S-a mutat la cele veșnice în data de 6 iulie 1975, la vârsta de 51 de ani.

Canonizarea Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț a fost aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în 12 iulie 2024, în contextul Centenarului Patriarhiei Române.

Proclamarea locală a canonizării sale a avut loc în 6 iulie 2025, la Mănăstirea Râmeț, în prezența a mii de credincioși veniți din întreaga țară.

Sfânta Cuvioasă Filotimia (Manolache) de la Râmeț (1896-1989) a fost mama Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț.

Împreună cu soțul ei, Ion Manolache, a avut doisprezece copii, pe care i-au crescut în frica lui Dumnezeu și în ascultarea și respectul de cei mai mari, cu simțul răspunderii, al datoriei și al muncii cinstite.

Filița (Filofteia) s-a retras la bătrânețe la mănăstire, unde a fost tunsă în monahism chiar de părintele Dometie, primind numele de Filotimia.

Cu puțin timp înainte de adormirea sa în Domnul, petrecută în anul 1989, maica Filotimia și-a anunțat ucenica de chilie că Sfântul Dometie i s-a arătat și a înștiințat-o că va pleca la Domnul. S-a pregătit cum se cuvine, s-a spovedit, a participat la Sfânta Liturghie și s-a împărtășit cu preacuratele și de viață făcătoarele taine. Apoi s-a întors la chilie și i-a mărturisit ucenicei sale că Sfântul Dometie îi mulțumește pentru grija pe care a avut-o față de ea și că o va pomeni permanent pentru jertfa sa. Și-a luat rămas-bun, apoi s-a mutat cu pace la cereștile lăcașuri.

Despre această monahie, Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul i-a spus maicii proinstarețe Ierusalima Ghibu că, după adormirea sa în Domnul, s-a înălțat ca un heruvim la cer.

A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura 'Sfânta Cuvioasă Filotimia de la Râmeț, mama Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv' și prăznuirea în ziua de 6 iulie.

* Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare a trăit între secolele IV-V și s-a retras din tinerețe în pustiul Egiptului. Prin smerenie, rugăciune și post viața lui s-a asemănat cu viața îngerilor.

'El a luat atâta dar de la Dumnezeu, pentru smerita lui cugetare, încât a înviat și morți, precum este arătat în Pateric'. (Viețile Sfinților)

Cuviosul Sisoe a petrecut în pustie șaizeci de ani, și, când era să moară, stând lângă dânsul monahii, s-a luminat fața lui ca lumina și a grăit către dânșii: 'Iată, ava Antonie a venit'. Și, trecând puțin, iarăși, a zis: 'Iată, ceata Prorocilor a venit'. Și, iarăși, s-a luminat, mai mult, și a zis: 'Iată, ceata Apostolilor a venit'.

L-au rugat pe el frații, zicând: 'Spune-ne, Părinte, cu cine vorbești?' Și le-a zis: 'Iată, îngerii au venit ca să mă ia, pe mine, și mă rog lor, să mă lase pe mine, puțin ca să mă pocăiesc'. Și i-au zis lui frații: 'Nu-ți este ție de trebuință pocăința'.

La aceasta Cuviosul Sisoe a răspuns: 'Cu adevărat, nu mă știu pe mine, să fi atins, măcar începutul pocăinței'. Atunci toți au cunoscut că este desăvârșit.

Și, iarăși, mai mult, s-a luminat și se făcuse fața lui ca soarele și s-au temut toți. Și a grăit către dânșii starețul: 'Iată, vine Domnul, vedeți toți, că zice: Aduceți-Mi vasul cel ales din pustie'. Și, zicând acestea, Cuviosul, îndată, și-a dat duhul său. Și s-au văzut niște fulgere și s-a umplut casa aceea de bună mireasmă. (surse: vol. Viețile Sfinților; https://doxologia.ro; https://basilica.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)