Ortodoxe

Sf. Ierarh Grigorie Dascălul, mitropolitul Țării Românești; Sf. Sfințit Mc. Eusebiu, episcopul Samosatei

Greco-catolice

Sf. ep. m. Eusebiu de Samosata; Sf. Paulin de Nola

Romano-catolice

Ss. Paulin de Nola, ep.; Ioan Fisher, ep., și Thomas Morus, m.; Niceta de Remesiana, ep.

Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, mitropolit al Țării Românești (1823-1834), este sărbătorit în ziua de 22 iunie.

Acest ierarh ales de Dumnezeu s-a născut în București, în anul 1765, primind la botez numele de Gheorghe. Încă din pruncie s-a arătat iubitor de înțelepciune, învățând la școli înalte ale vremii, unde a dobândit o cunoaștere temeinică a învățăturilor. A ajuns, apoi, ucenic al Sfântului stareț Paisie, în vestita Lavră a Neamțului, unde a fost călugărit, sub numele de Grigorie, și unde a fost hirotonit ierodiacon.

De timpuriu și-a desăvârșit darul său de tălmăcitor al Sfinților Părinți din limba greacă, spre folosul Bisericii românești. Tânărul monah Grigorie a viețuit o perioadă de timp la Sfântul Munte Athos.

Întors la Mănăstirea Neamț, Sfântul Grigorie a urmat traducerea și tipărirea lucrărilor patristice ascetice și duhovnicești.

În anul 1820, s-a așezat, pentru o vreme, în Mănăstirea Antim, din București, iar mai apoi, la Mănăstirea Căldărușani.

De aici a fost chemat de domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica (1822-1828), la începutul anului 1823, și ridicat în scaunul de mitropolit al Țării Românești.

Ca arhipăstor nu și-a îngăduit odihnă, ostenind neîncetat spre binele Bisericii, așezând ierarhi vrednici în scaunele de la Argeș, Râmnic și Buzău, zidind noi biserici, hirotonind preoți, rânduind și gospodărind cu bună chibzuială bunurile Mitropoliei, întemeind noi școli de luminare a poporului.

Întreaga viață și lucrare a mitropolitului Grigorie a fost o pildă de sfințenie și de iubire jertfelnică pentru păstoriții săi, de ajutorul său bucurându-se mulți sărmani, văduve și copii săraci cărora le oferea hrană, adăpost și cărți spre învățătură. De aceea, la moartea sa nu s-au găsit în chilie bunuri sau bani, ci o mulțime de cărți pregătite de el spre a fi oferite în dar școlarilor.

Activitatea Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul în scaunul de mitropolit al Țării Românești a fost întreruptă, fiind exilat timp de peste patru ani la Chișinău, Buzău și Căldărușani, de către administrația rusă instaurată în Principatele Române.

Reîntors din surghiun, în 22 august 1833, mitropolitul s-a bucurat că poate vedea începută reînnoirea bisericii Mitropoliei din București, lucrările de aici încheindu-se la câțiva ani după mutarea sa la Domnul, în 22 iunie 1834.

Cu doar câteva ceasuri înainte de a-și încredința sufletul în mâinile Părintelui Ceresc, a cerut celor din preajmă, ca o dorință arzătoare, continuarea fără oprire a tipăririi 'Vieților Sfinților', atât de folositoare pentru zidirea duhovnicească și luminarea sufletelor credincioșilor.

Mitropolitul Grigorie Dascălul a fost trecut în rândul Sfinților din calendar, în anul 2005.


* Sfântul Sfințit Mucenic Eusebiu a trăit în timpul împăraților romani Constanțiu (337-361), adept al ereziei ariene, fiul împăratului Constantin cel Mare (306-337), și Iulian Apostatul (361-363). Acesta din urmă a apostaziat de la credința creștină și a reintrodus cultul zeilor în imperiu.

Sfântul Eusebiu a fost ierarh în timpul în care Biserica era tulburată de erezia ariană (condamnată la Sinodul I Ecumenic, care a avut loc în anul 325) și de reintroducerea cultului zeilor, fapt care a generat noi persecuții împotriva creștinilor.

'Atunci multe biserici ale celor dreptcredincioși erau fără de slujitori și scaunele arhierești fără de arhierei, unii fiind uciși de arieni pe vremea împărăției lui Constanțiu, iar alții de închinătorii de idoli de sub stăpânirea lui Iulian. Și de n-ar fi scurtat Domnul viața și împărăția lui Iulian, abia ar fi rămas vreo biserică cu slujitorii săi întreagă'. (Viețile Sfinților)

Sfântul Eusebiu era atunci episcop al cetății Samosata, ce aparținea de Patriarhia Antiohiei.

Îmbrăcat în soldat, el mergea prin cetățile din Siria, Fenicia și Palestina, hirotonind preoți și episcopi ortodocși într-o vreme în care multe din scaunele episcopale erau ocupate de ierarhi arieni.

A fost exilat în Tracia, în timpul împăratului Valens (364-378). În anul 379, după moartea lui Valens, s-a întors în Samosata.

A fost omorât de o oarecare femeie ariană, care a aruncat o cărămidă asupra sfântului, așa a trecut la Domnul. (surse: vol. 'Viețile Sfinților'; https://calendar.patriarhia.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)