Ortodoxe
Sf. Mc. Manuil, Savel, Ismail, Inochentie și Felix

Greco-catolice
Sf. m. Manuel, Sabel, Ismail

Romano-catolice
Ss. Nicandru și Marcian, m.


Sfinții Mucenici Manuil, Savel și Ismail sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox în ziua de 17 iunie.

Sfinți Mucenici au fost frați, patria lor a fost Persia; 'părinții lor nu erau de o credință, căci tatăl lor ținea de păgânătatea persienească, iar maica lor de credința creștinească'. (Viețile Sfinților)

Cei trei tineri, care erau ostași, au fost trimiși de Alamundar, împăratul Persiei, în Calcedon, pentru pace, la împăratul Iulian Apostatul (361-363).

'Împăratul Iulian i-a primit întâi cu cinste și le-a arătat lor multă sa milă, dându-se ca un prieten iubit către ei. Apoi, înștiințându-se că sunt creștini, s-a umplut de mânie și, împotriva obiceiurilor și legilor celor de obște tuturor popoarelor, pe acești trimiși la dânsul de către împăratul Persiei, muncindu-i pentru credința lor cea întru Hristos, i-a pierdut'. (Viețile Sfinților)

Solii au fost invitați să participe la o sărbătoare dată în cinstea zeilor romani. Atunci Sfinții Mucenici au mărturisit că sunt creștini, pentru aceasta au fost închiși. A doua zi fiind scoși la judecată, ostașii nu și-au lepădat credința și au fost supuși la chinuri. Pentru că și-au păstrat credința în Hristos au fost uciși prin tăierea capului.

Când împăratul a poruncit să le fie arse trupurile mucenicilor, s-a făcut cutremur, pământul s-a despicat și a primit în sine trupurile. După două zile de rugăciuni ale creștinilor, pământul a dat înapoi trupurile, care răspândeau o dulce mireasmă. Mulți păgâni care fuseseră de față la această minune au crezut în Domnul Hristos și s-au botezat. Trupurile Sfinților Mucenici Manuil, Savel și Ismail au fost înmormântate de creștini cu cinste și evlavie.

Înainte însă să fie uciși, cei trei Sfinți Mucenici au încercat să facă cunoscut împăratului, care avea mintea tulburată de mânie, rolul și însemnătatea unei solii de pace, spunând că ei au fost trimiși de împăratul lor pentru așezămintele de pace, iar nu pentru zei, căci pe fiecare, așa cum Dumnezeu voiește și precum voiește, Îl cinstește.

'Pentru aceasta nu se ridică războaie între împărați, ci pentru cetăți și pentru țări și pentru hotarele lor se fac certurile, vrajbele și războaiele. Iar tu, lăsând pe acelea care sunt ale împăcării, pentru care suntem trimiși la tine, începi altele pentru care nu suntem trimiși; pentru că nu vorbești cu noi despre întregimea stăpânirii tale, nici pentru petrecerea cea pașnică a împărăției noastre cea de un hotar cu voi, ci întrebi despre zei și despre credință.

Dacă tu ai voit aceasta, apoi să știi că noi, deși suntem perși cu neamul, însă cu credința suntem crescuți de maica noastră creștini, în dreapta credință, și întăriți de duhovnicescul nostru părinte în credința cea adevărată. Chiar și în patria noastră erau mulți de felul acesta, care au voit să ne întoarcă de la Hristos Dumnezeul nostru, la închinarea de idoli; dar n-au sporit nimic; căci, cu darul Stăpânului nostru, am rămas nemișcați și nebiruiți în mărturisirea noastră și nădăjduim și acum în ajutorul Domnului. Deci și aici nimeni nu va putea să ne întoarcă de la credința cea sfântă și să ne silească la slujba cea diavolească, care cu adevărat este plină de deșertăciune, de înșelăciune, de rătăcire și de minciună'. (Viețile Sfinților)

Iulian Apostatul a avut o domnie scurtă, a murit în timpul unei campanii militare împotriva perșilor, în timpul bătăliei de la Ctesiphon (Persia), în 363. (surse: vol. Viețile Sfinților; https://calendar.patriarhia.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru)