Ortodoxe
Sf. Cuv. Matrona de la Hurezi; Sf. Mare Mc. Irina; Sf. Cuv. Mc. Efrem cel Nou

Greco-catolice
Sf. m. Irina

Romano-catolice
Ss. Angelo, călug. m.; Gottard, ep.


Sfânta Cuvioasă Matrona de la Hurezi s-a născut în Săliștea Sibiului, tatăl ei intrând mai târziu în monahism pe Muntele Athos, cu numele de Nicodim.

A fost crescută de la vârsta de cinci ani la Mănăstirea Sărăcinești-Vâlcea și tunsă în monahism. În 1868, a fost trimisă la Mănăstirea Horezu, unde și-a continuat nevoința și, în 1922, a fost aleasă stareță.

După ce s-a îmbolnăvit grav în 1926, a fost vindecată prin rugăciune către Maica Domnului.

În vara anului 1935, simțindu-și sfârșitul apropiat, Cuvioasa Matrona și-a chemat ucenicele pentru a le îndemna la iubire, smerenie și ascultare, iar a doua zi, în timp ce i se citea Acatistul Bunei Vestiri, și-a dat duhul cu chip senin.

A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura 'Sfânta Cuvioasă Matrona de la Hurezi' și prăznuirea în ziua de 5 mai.


* Sfânta Irina (Penelopi, înainte de botez) a trăit în vremea părinților apostolici și a fost botezată de către Sfântul Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel. Părinții săi, Liciniu și Licinia, erau oameni bogați. Liciniu era guvernator al provinciei. Amândoi erau însă păgâni și au primit botezul în urma mărturisirii credinței creștine de către Sfânta Irina.

Tată său, dorind să-și protejeze fiica de influențe dăunătoare asupra caracterului și creșterii sale, a izolat-o într-o clădire, un fel de turn construit în afara orașului.

'Deci, tatăl ei a zidit pentru ea un stâlp, afară din cetate, departe, într-un loc frumos și deosebit, care avea diferite camere, toate împodobite cu toată bunăcuviința și îndestulate cu multă bogăție, în care erau: scaune, mese, sfeșnice, paturi și toate vasele ferecate cu aur'. (Viețile Sfinților)

'Pe acel stâlp a așezat pe fiica sa, Penelopi, împreună cu treisprezece fecioare frumoase și a adus acolo pe zeii săi de aur, ca să păzească pe fiica lui. După ce a închis-o acolo, până la vârsta cea desăvârșită, cuviincioasă nunții, a pus lângă ea o cinstită bătrână, cu numele Caria, ca să-i fie învățătoare, care ședea și mânca împreună cu ea, fiind mai mare peste celelalte fecioare. A mai pus încă și pe un bătrân, bărbat cinstit și înțelept, cu numele Apelian, ca s-o învețe carte în toate zilele. Acolo a petrecut astfel fecioara șase ani și trei luni și după al doisprezecelea an al vârstei ei, tatăl ei gândea s-o însoțească cu vreunul din cei mai luminați fii împărătești'. (Viețile Sfinților)

Penelopi a trăit astfel departe de oraș și de ispitele lui șase ani, urmând ca după acest timp, tatăl ei să-i găsească un soț pe măsură.

Era însoțită de treisprezece fecioare și toate se aflau în grija unei bătrâne, Caria, și a unui dascăl, Apelian, care era creștin în taină. De la el a auzit despre Mântuitorului Hristos. Atunci când în cetate se afla Sfântul Timotei, din voința lui Dumnezeu acesta a ajuns și în preajma acelui turn unde se afla Penelopi, care l-a primit cu bucurie. A fost botezată de acesta, primind numele de Irina.

Aflând că fiica sa este creștină, Liciniu a poruncit să fie torturată. Îndurând chinurile, Sfânta Irina și-a convertit întreaga familie la creștinism. A fost adusă de mai multe ori la judecata autorităților. A scăpat de fiecare dată din mâna călăilor, prin răbdarea cu care suferea torturile la care era supusă, convertind mulțime mare de popor la creștinism, propovăduind tot timpul pe Hristos.

A murit în Efes, intrând singură într-un mormânt nou și cerând să fie astupată ușa încăperii și să fie deschisă după patru zile. După acest timp creștinii care au deschis ușa mormântului l-au găsit pe acesta gol.


* Sfântul Efrem cel Nou, Mare Mucenic, Mare Tămăduitor, Grabnic Ajutător și Mare Făcător de minuni, s-a născut în Grecia, la 14 septembrie 1384 (de ziua Sfintei Cruci). A rămas orfan de tată încă de mic și, împreună cu ceilalți 6 frați ai săi, a fost îngrijit numai de mama sa.

La vârsta de 14 ani, Sfântul Efrem a intrat ca monah în Mănăstirea Maicii Domnului aflată pe Colina Neprihăniților (Nea Makri - Grecia).

În 14 septembrie 1425, tot de ziua Sfintei Cruci, când Sfântul Efrem cel Nou împlinea 41 de ani de viață și 27 de ani de aspră nevoință călugărească, a fost luat ostatic de către turcii care au atacat mănăstirea, ceilalți călugări din obștea sa fiind omorâți.

Martiriul Sfântului Efrem cel Nou - Marele Mucenic din Nea Makri - a durat 8 luni. A început în 14 septembrie 1425 și s-a sfârșit în ziua de 5 mai 1426, la ora 9 dimineața, când Sfântul Efrem cel Nou și-a dat sufletul în mâinile Domnului, în urma chinurilor cumplite la care fusese supus (a fost spânzurat cu capul în jos, în pântece i-au înfipt un tăciune aprins și i-au sfâșiat carnea).

Sfintele sale moaște au fost descoperite în 1950, când maica Macaria a avut inițiativa reconstruirii vechii mănăstiri de pe Colina Neprihăniților.

Astăzi, moaștele Sfântului Efrem cel Nou se află în katholikonul mănăstirii, răspândind bună mireasmă și săvârșind nenumărate minuni. (surse: https://doxologia.ro; vol. Viețile Sfinților) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Suzana Cristache Drăgan)