Octavian Goga, poet, dramaturg și gazetar; membru titular și vicepreședinte al Academiei Române (decembrie 1937 - februarie 1938); om politic, a fost prim-ministru al României în perioada 28 decembrie 1937 - 11 februarie 1938.

S-a născut la 20 martie 1881. Pe linie maternă provine dintr-o familie care a dat numeroase generații de preoți, ale cărei rădăcini se pot urmării până în secolul al XV-lea. Tatăl său, Iosif Goga, a fost mai întâi învățător, apoi a preot în Rășinari. Strămoșii paterni, de origine macedoneană, se stabiliseră în secolul al XVIII-lea în Crăciunelu de Sus. Ambii părinți aveau înzestrări intelectuale, mama sa, Aurelia (n. Bratu), semnând chiar versuri în revista 'Familia'.

Octavian Goga urmează școala primară la Rășinari și liceul unguresc la Sibiu (1890-1899); ultima clasă o finalizează la liceul românesc din Brașov. După examenul de bacalaureat, se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta. Primește la absolvire, în 1904, din partea societății Astra o bursă de studii la Berlin.

După moartea tatălui, Octavian Goga este nevoit să-și întrerupă studiile și să se întoarcă la Sibiu, unde va fi secretar la Astra.

A debutat cu poezii în revista 'Tribuna' în 1897, colaborând apoi la 'Tribuna literară', 'Familia', 'Revista ilustrată' și devine colaborator permanent și redactor, iar mai apoi director la 'Luceafărul', care apăruse în 1902, la Budapesta, revista fiind mutată în 1906 la Sibiu.

Prima carte, 'Poezii', apărută în 1905, s-a bucurat de un mare succes, volumul fiind încununat cu Premiul Năsurel Herescu al Academiei Române, în urma raportului elogios al lui Titu Maiorescu.

Au urmat volumele de versuri 'Ne cheamă pământul' (1909), 'Din umbra zidurilor' (1913), 'Cântece fără țară' ((1916), ultimul, 'Din larg' (1939), fiind publicat postum. A semnat și piesele de teatru 'Domnul notar' (1914) și 'Meșterul Manole'.

De timpuriu, Octavian Goga s-a angajat în lupta pentru drepturile naționale și sociale ale românilor din Transilvania. Are câteva procese de presă, iar în 1912, în urma unui nou proces, este condamnat și închis la Seghedin, unde îl vizitează I.L. Caragiale.

După eliberare vine în Regat și este cooptat în comitetul Ligii Culturale.

Între 1914 și 1916 ține numeroase conferințe și cuvântări, pledând pentru intrarea României în război alături de Antanta, în vederea eliberării Transilvaniei.

După intrarea în război se înrolează voluntar. La solicitarea generalului Prezan vine în Moldova, la Cartierul General, și are o contribuție importantă la redactarea ziarului 'România' (1917-1918).

În urma semnării Păcii de la București-Buftea, pleacă la Paris și Londra, ca membru al Consiliului Național Român, care pleda pentru realizarea Unirii.

Militant neobosit pentru unirea Transilvaniei cu țara, Octavian Goga publicase înainte de război o serie de volume cu articole politice: 'O seamă de cuvinte' (1908); 'Însemnările unui trecător, Crâmpeie din zbuciumările de la noi' (1911), 'Strigăte în pustiu. Cuvinte din Ardeal într-o țară neutrală' (1915). Au urmat 'Mustul care fierbe' (1927), 'Precursori' (1930) și 'Discursuri', publicate postum, în 1942.

Când, prin Marea Adunare de la Alba Iulia, Unirea se înfăptuiește, Octavian Goga este numit membru al Consiliului Dirigent.

Angajat din ce în ce mai mult în politică, deține portofoliul Instrucțiunii și Cultelor, în guvernul Alexandru Vaida-Voevod (decembrie 1919 - martie 1920). Abandonează Partidul Național Român și devine ministru de stat în guvernul Alexandru Averescu (martie - iunie 1920). În același guvern i se încredințează Ministerul Cultelor și Artelor (iunie 1920 - decembrie 1921). Mai târziu, în guvernul Averescu (III), Octavian Goga va deține portofoliul Ministerului de Interne (martie 1926 - iunie 1927)

Este ales membru activ al Academiei Române în 1919 și distins cu Premiul Național de Poezie în 1924.

A fost vicepreședinte al Partidului Poporului (1928) al generalului Alexandru Averescu, ulterior exclus în calitate de membru. Întemeiează, în 1932, Partidul Național Agrar, care fuzionează, în 1935, cu Liga Apărării Național-Creștine sub denumirea Partidul Național Creștin, care va fi situat la extrema dreaptă a eșichierului politic.

Cu prilejul împlinirii vârstei de 50 de ani, în anul 1931, este sărbătorit de instituțiile culturale și politice ale țării.

În 28 decembrie 1937, Regele Carol al II-lea îi încredințează mandatul de premier. Demisionează din funcția de prim-ministru în 10 februarie 1938. 'Era actul final al unei activități politice care începuse sub semnul unui ardent patriotism, dar degenerase într-o formulă nefastă, înrudită cu diversele totalitarisme de extremă dreaptă ale epocii'. (sursa: 'Dicționarul general al literaturii române' apărut sub egida Academiei Române, 2025)

Ulterior, petrece o scurtă perioadă la Viena pentru refacerea sănătății. Octavian Goga moare la 6 mai 1938, la reședința sa de la Ciucea. Este înhumat cu funeralii naționale la cimitirul Bellu din Capitală. După câteva luni este reînhumat în cripta castelului de la Ciucea.

În prezent, pentru omagierea operei literare a lui Octavian Goga, Muzeul Memorial 'Octavian Goga' (Ciucea) în colaborare cu Consiliul Județean Cluj și Direcția Județeană Pentru Cultură Cluj organizează Concursul Național de Poezie 'Octavian Goga', concurs deschis tuturor creatorilor de literatură din România și de peste hotare. (surse: 'Dicționarul general al literaturii române' apărut sub egida Academiei Române, Ed. Univers Enciclopedic, București, 2005; http://www.muzeuloctaviangoga.ro/) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru, editor online: Alexandru Cojocaru)