Ortodoxe
Sf. Cuv. Teofan Mărturisitorul; Sf. Ier. Grigorie Dialogul, episcopul Romei; Sf. Cuv. Simeon Noul Teolog

Greco-catolice
Sf. cuv. Teofan; Sf. papă Grigore Dialogul

Romano-catolice
Ss. Inocențiu I, pp.; Alois Orione, pr.; Maximilian, m.


Sfântul Cuvios Teofan Mărturisitorul este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 12 martie.

Sfântul Teofan s-a născut la Constantinopol; tatăl său, Isaac sau Isaurie, era rudă cu doi împărați ai imperiului: Leon Isaurul (717-740) și Constantin Copronimul (740-775).

'După nașterea fericitului de Dumnezeu arătatului prunc Teofan, tatăl său Isaac, viețuind numai trei ani, a trecut la viața cea fără de sfârșit. Iar înainte de a muri, a scris diata și a încredințat pe fiul său, care era numai de trei ani, împreună cu maica lui, în purtarea de grijă și în paza însăși a împăratului Constantin Copronim, ca unui neam al său'. (Viețile Sfinților)

Teofan a fost crescut de împăratul Constantin Copronimul care, în înțelegere cu unul dintre demnitari, l-a logodit la vârsta de 12 ani, cu fiica acestuia, Megalusa, de aceeași vârsta cu el, urmând ca la timpul cuvenit să se căsătorească.

Când a venit ziua nunții, tânărul mire i-a descoperit soției sale gândul pe care îl avea, să rămână împreună pentru puțin timp, pentru a-l liniști pe tatăl fetei, prefăcându-se că trăiesc în firească însoțire trupească, dar sub acest chip să trăiască ca fratele cu sora.

Cei doi soți s-au învoit astfel să trăiască în deplină curăție și au început să împartă din averea lor săracilor, Sfântul Teofan rămânând să îndeplinească atribuțiile de înalt funcționar al imperiului.

După moartea părinților, s-au hotărât amândoi pentru viața monahală - Sfântul Teofan a intrat în Mănăstirea Polihroniu, în Sigriania, iar soția sa, primind numele de Irina, în Mănăstirea Prinkipos.

Sfântul Teofan a îmbinat rugăciunea cu munca, copiind diferite texte și ridicând un așezământ monahal în insula Calonim. Apoi, plecând la muntele Sigrianiei a făcut și acolo o mănăstire, unde a primit să fie egumen. Dar așa cum Hristos poruncește în Evanghelie: 'Cel mai mare să vă fie vouă slugă; și cel ce voiește între voi să fie întâi, să fie vouă rob', slujea Cuviosul Teofan egumenul cu mâinile sale la trebuințele tuturor.

Sfântul Teofan a participat la Sinodul al VII-lea ecumenic de la Niceea (787), în calitate de egumen al așezământului din Sigriania.

În timpul mișcării iconoclaste, Teofan a fost ținut doi ani în temniță și apoi a fost exilat în insula Samotrace din arhipelagul grecesc. La vârsta de 50 de ani s-a îmbolnăvit grav și după 17 zile de suferință a trecut la Domnul.


* Sfântul Grigorie Dialogul s-a născut la Roma; tatăl său era Gordian, senator, iar mama sa, Silvia, amândoi părinții fiind de neam bun și bogați.

Sfântul Grigorie, născându-se într-un astfel de neam sfânt, încă din tinerețe a fost deprins cu faptele bune și cu dragostea de Dumnezeu. Deși trăia în lume, el era monah prin viața și voința sa.

După moartea tatălui, a început să împartă marea avere ce-i rămăsese în milostenii și pentru sfintele locașuri.

În Sicilia a zidit șase mănăstiri, îndestulându-le cu toate cele de trebuință. A mai înființat una chiar în casa părintească din Roma, în cinstea Sfântului Apostol Andrei, în care s-a călugărit în anul 575.

Papa Pelagius al II-lea l-a hirotonit diacon și în 579 l-a trimis pe Grigore ca apocrisar (ambasador) la curtea imperială din Constantinopol, funcție ocupată timp de șapte ani, până în 585.

În anul 585, Grigore s-a întors la Roma, luându-și din nou funcția de secretar al papei și stareț al mănăstirii Sfântului Apostol Andrei, înființată de el. Cinci ani mai târziu, în anul 590, a fost ales Episcop al Romei în locul lui Pelagiu al II-lea, prin voința unanimă exprimată de cler, senat și popor.

Sfântul Grigorie a păstorit Biserica lui Dumnezeu treisprezece ani și s-a mutat la Domnul în timpul împăratului bizantin Flavius Focas Augustus, cunoscut sub numele de 'Foca Tiranul' (602-610). Pe seama lui este pusă Liturghia Darurilor mai înainte sfințite care se săvârșește în timpul săptămânii în Postul Mare.


* Sfântul Simeon Noul Teolog s-a născut în anul 949 în Galteea (Paflagonia) și a studiat în Constantinopol. Tatăl său l-a pregătit pentru o carieră în avocatură și pentru o scurtă perioadă tânărul a ocupat o poziție înaltă la curtea imperială. S-a pregătit pentru viața monahală sub ascultarea părintelui Simeon Piosul, pe care îl întâlnise la Mănăstirea Studion, iar când a împlinit 27 de ani a intrat în mănăstire.

În această stare, Sfântul Simeon a înăsprit postul și privegherea, învățând lepădarea de sine. Datorită nemulțumirilor, căci frații s-au ridicat împotriva sa, Sfântul Simeon a fost trimis la Mănăstirea Sfântul Mamas din Constantinopol. A fost tuns în schima monahală acolo, înăsprindu-și nevoințele duhovnicești.

În jurul anului 980, Sfântul Simeon a fost făcut egumen al Mănăstirii Sfântul Mamas și a rămas în funcție timp de 25 de ani. A reparat și restaurat mănăstirea și a impus ordine în viața călugărilor din obștea mănăstirii.

După ce nu a mai fost egumen, Sfântul Simeon s-a stabilit lângă mănăstire, în liniște. Acolo a scris lucrările sale teologice, din care unele fragmente apar în Filocalie.

Învățăturile sale i-au adus numele de 'Noul Teolog'.

În anul 1021, sfântul a adormit în pace întru Domnul. În timpul vieții sale a primit darul facerii de minuni și chiar după moartea sa s-au petrecut numeroase minuni, printre care și găsirea miraculoasă a icoanei sale. (surse: vol. Viețile Sfinților; https://doxologia.ro; https://calendar.patriarhia.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru)