Ortodoxe
Întâia și a doua aflare a capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul; Sf. Cuv. Petroniu de la Prodromu (Zi aliturgică. Canonul Mare)

Greco-catolice
Întâia și a doua aflare a capului Sf. Ioan Botezătorul

Romano-catolice
Fer. Marcu de Marconi, pr.


Întâia și a doua aflare a Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul este sărbătorită de Biserică la 24 februarie.

Sfântul Proroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului a propovăduit în pustia Iordanului rugăciunea și postul, pocăința sinceră și mărturisirea păcatelor.

Galileea era condusă în acel timp de Irod Antipa, care era căsătorit cu fiica emirului Arabiei și, îndepărtând-o pe aceasta, s-a căsătorit cu soția fratelui său Filip, Irodiada. Legătura se pare că dura încă de când fratele său, Filip, era în viață, făcându-se Irod 'ca un răpitor desfrânat și amestecător de sânge'. (Viețile Sfinților)
      
Irod Antipa era mustrat de Sfântul Proroc Ioan pentru relația pe care o avea cu soția fratelui său Filip, Irodiada, zicându-i: 'Nu-ți este îngăduit să ții pe femeia fratelui tău' (Marcu 6, 18). Pentru certarea publică a regelui, Sfântul Ioan a fost întemnițat în cetatea Sevastia, din Samaria.

În Sevastia, la ordinul lui Irod, soldații au năvălit în beciurile palatului și i-au tăiat capul Sfântului Ioan pe când acesta se ruga. Trupul său a fost luat în taină de ucenici și îngropat, însă capul l-a îngropat Irodiada, în curtea sa, în pământ adânc, la un loc ascuns și necinstit.

Nu știa de aceasta decât Ioana, soția lui Huza, intendentul (administratorul) lui Irod Antipa, care, după cum arată Sfântul Evanghelist Luca în Evanghelia sa (8, 3), a fost una din femeile mironosițe. Ioana a luat capul proorocului și l-a îngropat în Muntele Eleonului.

În Eleon, în vasul de lut, a stat până în vremea Sfinților Mari Împărați Constantin și mama sa Elena, când, prin doi monahi, cinstitul cap a ajuns la Emesa, în Siria, la un olar. De aici a trecut de la unul la altul, prin multe mâini, fiind lăsat de olar într-un vas cu apă care era pus într-un sicriu.

Trecând mulți ani, a fost descoperit la Emesa, îngropat într-o peșteră locuită de monahi, în jurul căreia se ridicase o mănăstire.

Capul Sfântului Proroc Ioan a fost găsit de arhimandritul acelei mănăstiri, Marcel, care l-a înștiințat de aceasta pe episcopul locului, Uranie. După dezgropare a fost așezat în sfântul altar al bisericii din cetate. Aceasta este cea de-a doua aflare a cinstitului cap al Botezătorului.
       
După mulți ani, cinstitul cap a fost dus în Constantinopol, iar pe vremea luptei împotriva Sfintelor icoane, a fost ascuns la Comane, la hotarul imperiului cu Armenia și îngropat acolo. De aici a fost adus, din nou, în Constantinopol, pe vremea împăratului Mihail, de către Sfântul Ignatie, patriarhul din Constantinopol (860). Aceasta este cea de-a treia și cea din urmă aflare a cinstitului cap.


* Cuviosul Petroniu s-a născut în anul 1914, în comuna Farcașa (județul Neamț). S-a călugărit de foarte tânăr în obștea Mănăstirii Neamțului, unde s-a și format duhovnicește. Mai târziu a fost trimis la București pentru studii, și așa a intrat în obștea Mănăstirii Antim. A studiat Teologia (licență), dar a făcut în paralel și alte studii de matematică și filozofie.

La Mănăstirea Antim, din anul 1937, Cuviosul Petroniu a avut drept ascultare organizarea bibliotecii mănăstirii.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și în primii ani după (1945-1947), Cuviosul Petroniu a fost funcționar la Cancelaria Sfântului Sinod și chiar la secretariatul patriarhului Nicodim. A făcut parte din mișcarea 'Rugul Aprins'.

În anul 1977, la cererea monahilor români din Sfântul Munte Athos, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a decis să trimită două grupuri de călugări români, în 1977 și 1978. Cuviosul Petroniu a făcut parte din al doilea grup de monahi.

Din 1978, Cuviosul Petroniu a trăit neîntrerupt în Sfântul Munte Athos, iar din anul 1984 a fost ales stareț al Schitului Prodromu. A renunțat la stăreție la începutul anului 2011 din cauza vârstei înaintate. A trecut la Domnul în ziua de 22 februarie 2011 și a fost înmormântat după tradiția athonită la 24 februarie 2011, în cimitirul Schitului Prodromu.

Mitropolitul Serafim Joantă mărturisea despre Cuviosul Petroniu: 'În el vedeam chipul ideal al călugărului care îmbina în modul cel mai firesc erudiția teologică și laică cu smerenia și râvnă de rugăciune. Rar mi s-a dat să întâlnesc un om cult și smerit, în același timp, cum a fost Părintele Petroniu!'.

A fost canonizat de Patriarhia Ecumenică la 31 august 2025. (surse: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com; https://calendar.patriarhia.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)