Ortodoxe
Sf. Sfințit Mc. Policarp, episcopul Smirnei; Sf. Gorgonia (Începutul Postului Sfintelor Paști. Zi aliturgică. Canonul Mare)

Greco-catolice
Sf. ep. m. Policarp al Smirnei. Începe Postul Mare. Post și ajun

Romano-catolice
Sf. Policarp, ep. m.


Sfântul Sfințit Mucenic Policarp este pomenit în calendarul creștin ortodox la 23 februarie.

Sfântul Policarp era prin naștere și creștere fiu al cetății Efesului.

Părinții săi erau bine credincioși, foarte bogați și milostivi. Tatăl său se numea Pangratie, iar mama sa, Teodora. Au fost denunțați pentru credința lor și punându-li-se în față renunțarea la Hristos, aceștia au refuzat.

'Stăpânitorul auzind acestea și mâniindu-se, a poruncit ostașilor de i-au aruncat la pământ și i-au bătut foarte tare. Apoi i-au băgat în temniță, unde au petrecut multă vreme lipsiți de ajutorul omenesc, tiranizându-i și omorându-i cu foamea, cu setea și cu toate celelalte pătimiri rele'. (Viețile Sfinților)

Teodora era atunci însărcinată și a născut copilul în temniță. Îngerul Domnului a luat pruncul nou născut din temniță și l-a dus unei femei creștine înstărite, cu numele Calista, poruncindu-i să-l boteze și să-l crească cu toată purtarea de grijă și sârguința, dar să nu spună nimănui taina aceasta. După aceea s-a făcut nevăzut.

Pentru lipsa copilului, Pangratie și Teodora au fost atunci torturați aspru și omorâți, căci stăpânitorul voia 'să ia pruncul și să-l crească, apoi să-l învețe rătăcirea și păgânătatea lui'. (Viețile Sfinților)

Când a împlinit 20 de ani, Sfântul Policarp a plecat, cu voia mamei sale sufletești, să îl vadă pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, care propovăduia Evanghelia în alte părți ale Asiei.

L-a găsit pe Sfântul Apostol Ioan alături de ucenicii săi, Sfântul Ignatie, purtătorul de Dumnezeu, și Sfântul Vucol și a rămas împreună cu acești binecuvântați propovăduitor ai Evangheliei lui Hristos, înfruntând necazuri și suferințe în slujba credinței.

Pe vremea împăratului Traian (98-117), Sfântul Evanghelist Ioan, care era exilat în insula Patmos, l-a hirotonit pe Sfântul Vucol episcop de Smirna (azi Izmir, Turcia), și i l-a trimis ca ajutor pe Sfântul Policarp. La rândul său, Sfântul Vucol (pomenit pe 6 februarie), înainte de moarte, l-a lăsat pe Sfântul Policarp episcop în Smirna.

În calitate de ierarh, Sfântul Policarp a păstorit apostolește Biserica lui Dumnezeu, suferind multe dureri și străduință pentru mântuirea sufletelor omenești. A fost învățător și următor al Sfinților Apostoli și proroc sfânt; pentru că toate cele pe care le spunea se împlineau întocmai.

A depus mari eforturi pentru combaterea ereziilor și a sectelor gnostice iudeo-creștine.

Sfântul Policarp a pătimit moarte mucenicească în timpul împăratului roman Marcus Aurelius (161-180), când s-a dezlănțuit persecuția împotriva creștinilor în Smirna, conform formulei: 'non licet esse vos' ('nu vă este permis să existați').

A fost condamnat să fie dat fiarelor în amfiteatru, dar fiindcă la 'jocuri' lupta cu fiarele se încheiase a fost osândit la moarte pe rug; și pentru că focul părea să nu-l atingă, a fost ucis cu o suliță.

'Văpaia, împrejmuind pe sfânt și înălțându-se peste capul său, nu se atingea de el, ci ca o pânză a corabiei suflată de vânt, așa umflându-se împrejurul lui, se împreuna deasupra capului, în înălțime. Deci stătea Sfântul Policarp în mijlocul focului, fiind neaprins, ci curățindu-se ca aurul în ulcea. Și am mirosit, zic smirnenii în epistolă, o bună mireasmă care ieșea din focul acela și care pe toate aromele le întrecea cu neasemănare. Păgânii, văzând aceasta, au strigat către speculator ca, apropiindu-se cu arma, să-l ajungă prin văpaie și să-l ucidă. Alergând speculatorul, l-a împuns cu o suliță lungă și a ieșit din rană sânge neobișnuit, căci curgând ca un râu din izvor a stins focul cu totul și toată mulțimea poporului se mira de aceea, cunoscându-se câtă deosebire este între credincioși și cei necredincioși'. (surse: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com; https://calendar.patriarhia.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru)