Constantin Brâncuși, unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX, rămâne un deschizător de drumuri în arta mondială modernă, prin reducerea formei la elementele primordiale. Este artistul care a asimilat în opera sa ''toată istoria sculpturii pe care a dominat-o și a depășit-o'', după cum remarca criticul de artă Mircea Deac în volumul 'Constantin Brâncuși' (Editura Meridiane, 1966).

'Săpând necontenit fântâni interioare, am dat de izvorul vieții fără de moarte și al tinereții fără bătrânețe. Așa e arta: tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.' (Nicolăescu-Plopșor, în 'Potopin', 1970; vol. 'Așa grăit-a Brâncuși', Sorana Georgescu-Gorjan, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2012) - seria 'Brâncuși despre artă și artiști' de pe site-ul https://centrulbrancusi.ro/ - Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare 'Constantin Brâncuși'.

Repere biografice

Constantin Brâncuși s-a născut la 19 februarie/2 martie 1876, la Hobița, județul Gorj, fiind cel mai mic dintre cei cinci copii ai Mariei și ai lui Nicolae Brâncuși. A urmat școala primară între 1883 și 1887, la Peștișani și apoi la Brădiceni și a fost elev la Școala de Arte și Meserii din Craiova, pe care a absolvit-o în 1898. În același an s-a înscris la Școala de Belle-Arte din București, pe care a absolvit-o în 1902, potrivit https://centrulbrancusi.ro/. Timp de un an de zile, în 1896, s-a aflat la Viena, unde a lucrat în secția de finisare artistică a unei fabrici de mobilă, se arată în volumul ''Membrii Academiei Române/1866-2003''.

În iulie 1904 ajunge la Paris, unde se înscrie în atelierul lui Antonin Mercie de la École des Beaux-Arts. Expoziția sa de la Salon d'Autumne din 1906 îi aduce un post de tehnician în atelierul lui Auguste Rodin, care presupunea transformarea compozițiilor maestrului din lut în piatră. Nu rămâne aici mult timp (24 martie - 27 aprilie 1907), convins fiind că ''la umbra marilor copaci nu crește nimic'' (''rien ne pousse a l'ombre des grands arbres''). Părăsește atelierul acestuia și închiriază un spațiu pe strada Montparnasse, unde își amenajează atelierul, notează site-urile https://centrulbrancusi.ro/ și https://curatorial.ro/.

Coloana Infinitului, creaţie a sculptorului Constantin Brâncuşi, amplasată în Parcul Coloanei fără de Sfârşit, Târgu Jiu, 31 octombrie 2024.

Foto: (c) ALEX MICSIK / AGERPRES FOTO

Perioada anilor 1907-1908 este una de referință pentru arta lui Brâncuși. El elimină, într-un timp relativ scurt, detaliile din sculpturile sale, făcând trecerea către o artă sintetică, intelectualistă, cu forme aproape abstracte. În 1909, artistul expune lucrări atât la Paris cât și la București, iar în 1914, organizează prima sa expoziție în America, într-o galerie de artă din New York. În 1919, a apărut, la Paris, volumul 'La Roumanie en Images', cuprinzând cinci reproduceri după operele sale.

Brâncuși începe să-și expună lucrările în cele mai celebre galerii de artă din Franța, Anglia, America, Elveția și Țările de Jos, fiind elogiat în numeroase publicații din întreaga lume. Este decorat, în 1931, la propunerea lui Nicolae Iorga, cu ordinul 'Meritul cultural pentru artă plastică'. Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuși s-a desfășurat în toată măreția ei.

Artistul a refuzat dubla cetățenie, dar, din cauza refuzului constant de a fi primit în țara natală, a acceptat, în 1952, să devină și cetățean francez, potrivit https://www.icr.ro/.

Cu toate că se bucura deja de recunoaștere artistică la nivel mondial, Brâncuși a continuat să-și ducă viața ca un simplu țăran român, până în ultimele sale clipe. Pe 12 aprilie 1956, și-a scris testamentul, atelierul său parizian, cu toate capodoperele sale, fiind încredințat Muzeului Național de Artă Modernă din Paris, prin reprezentanții săi, în condițiile în care statul român a refuzat categoric acest gest. O mare parte a operelor și uneltelor sale, respectiv peste 1.200 de fotografii și 215 sculpturi se află acum la muzeul din Paris, mai notează https://www.icr.ro/.

Poarta Sărutului, creaţie a sculptorului Constantin Brâncuşi, amplasată pe aleea de la intrarea în Parcul Central Constantin Brâncuşi, Târgu Jiu, 31 octombrie 2024

Foto: (c) ALEX MICSIK / AGERPRES FOTO

Simțindu-și sfârșitul aproape, l-a chemat la el pe arhiepiscopul Teofil Ionescu, slujitor la biserica ortodoxă din Paris, căruia i-a mărturisit: 'Mor cu inima întristată pentru că nu mă pot întoarce în țara mea'. Constantin Brâncuși a încetat din viață la 16 martie 1957, la ora 2 dimineața, la vârsta de 81 de ani, iar la 19 martie a fost înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris.

'În România, Constantin Brâncuși a fost 'redescoperit' și recunoscut drept geniu național după 1964, atunci când a început o anumită deschidere spre valorile noastre tradiționale. În consecință, ansamblul monumental de la Târgu Jiu cu monumentele cunoscute - Coloana fără sfârșit, Masa Tăcerii și Poarta Sărutului - a putut fi amenajat și îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină un sfert de veac. În 1990, a fost ales membru post-mortem al Academiei Române', a amintit, la 18 februarie 2026, președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, pentru AGERPRES, în contextul celebrării a 150 de ani de la nașterea sculptorului gorjean.

La aniversarea a 125 de ani de la nașterea sculptorului, anul 2001 a fost declarat, prin hotărâre a Guvernului României, Anul Brâncuși, sărbătorit și în cadrul UNESCO. De asemenea, anul 2026 a fost instituit ca ''Anul Constantin Brâncuși'', pentru aniversarea a 150 de ani de la nașterea artistului, iar Ziua de naștere a sculptorului, 19 februarie, a devenit, în 2015, sărbătoare națională.

Opera maestrului din Hobița

Figură centrală în mișcarea artistică modernă și unul dintre cei mai mari sculptori ai lumii, Constantin Brâncuși a lăsat posterității o operă impresionantă, de o mare complexitate tematică, lucrările sale numărându-se, în prezent, printre marile creații artistice ale lumii. Artistul a exprimat viziunea țăranului român asupra lumii înconjurătoare, renunțând la elementele secundare, care o sufocau, în favoarea evidențierii esenței lucrurilor. Sursa de inspirație o constituie elementul popular, folcloric, natural, lucrările sale având o puternică încărcătură spirituală, provenită din viața satului românesc.

Bustul împăratului Vitellius, modelat de artist în 1898, în primul an de studenție, este considerat astăzi prima operă a lui Constantin Brâncuși. Lucrarea a fost premiată cu Mențiune de Onoare de către conducerea Academiei bucureștene și trimisă Prefecturii Dolj, în semn de recunoștință pentru bursa de studii pe care o primea din partea acesteia, notează Muzeul de Artă Craiova, pe pagina oficială de Facebook.

În 1900, ''Capul lui Laocoon'' îi aduce medalia de bronz, iar ''Studiu'', din 1901, medalia de argint, în cadrul unor concursuri organizate de Școala Națională de Arte Frumoase din București.

Masa Tăcerii, creaţie a sculptorului Constantin Brâncuşi, amplasată în Grădina Publică a Parcului Central Constantin Brâncuşi, Târgu Jiu, 31 octombrie 2024

Foto: (c) ALEX MICSIK / AGERPRES FOTO

Beneficiind de sprijinul lui Dimitrie Gerota, medic, anatomist și pedagog inovator, în perioada următoare (1900 și 1902), Constantin Brâncuși realizează ''Ecorșeu'', una dintre cele mai remarcabile reprezentări sculpturale ale corpului uman, o lecție vie despre materialitate, volum și tensiunea dintre formă și funcție. ''Ecorșeu'' nu este doar o operă a unui tânăr sculptor, ci o intersecție fascinantă între medicină și artă, între observația științifică și viziunea estetică. Lucrarea, un 'artefact pedagogic', își găsește astăzi locul în Muzeul Institutului de Anatomie, parte integrantă Muzeului Universității de Medicină și Farmacie 'Grigore T. Popa' din Iași, notează https://news.umfiasi.ro/.

În 1903, tot prin mijlocirea medicului Dimitrie Gerota, modelează bustul medicului Carol Davila, care avea să fie așezat în curtea Spitalului Militar Central din București, în 1912, reprezentând singurul monument public al lui Brâncuși din București.

La Paris, după ce părăsește atelierul lui Rodin și își amenajează atelierul pe strada Montparnasse, realizează, în 1907, prima sa lucrare - 'Sărutul'. 'În Sărutul nu a fost vorba despre o copie fidelă a două modele - bărbat și femeie, care se îndrăgostesc, ci despre o viziune a iubirii fără de moarte, pe care au 'am văzut-o' cu ochiul minții. Am eliminat din opera mea tot ceea ce nu era esențialul. Găsiți în această sculptură numai o sugerare a brațelor și a picioarelor, o sugerare a fizionomiilor. Iar cu cât veți privi mai mult această operă, cu atât mai ușor îi veți descoperi sensul: misterul fecundității și al morții rămâne însuși misterul acestei iubiri - care va supraviețui, chiar și dincolo de mormânt... A sosit vremea să avem și să creăm o artă a epocii noastre.' spunea maestrul din Hobița, într-una din prețioasele sale ziceri (Neagoe Peter, 'The Saint of Montparnasse' - 'Sfântul din Montparnasse', un roman bazat pe viața lui Constantin Brâncuși, Ed. Chilton Books, Philadelphia and New York, 1965), citat de site-ului https://centrulbrancusi.ro/.

''Tema sărutului are o importanță capitală în opera și activitatea artistului, constituind punctul de plecare real și de netăgăduit al artei originale a lui Brâncuși'', precizează acad. G. Oprescu în volumul ''Sculptura românească'' (Ed. Meridiane, 1965). ''Cu această operă, drumul lui Brâncuși este larg deschis și artistul își va urma calea și rolul de novator, până la moarte.'' Tema sărutului avea să fie reluată de mai multe ori până în 1940, când finalizează ''Poarta sărutului'', amplasată în Parcul Central din Târgu Jiu.

Anul 1908 marchează un moment-cheie în creația brâncușiană, după cum apreciază Mircea Deac în volumul 'Constantin Brâncuși', când artistul face trecerea 'de la o artă fidelă naturii la o artă ce-și propune ca scop redarea esenței lucrurilor exprimată în forme de maximă generalizare'. După 1908, Brâncuși dă o nouă expresie sculpturii, originală, proprie lui, preocupare ce va fi strâns legată de alegerea materialului în care lucrează. În această evoluție a artei sale se înscriu lucrări precum 'Muza adormită' - o exprimare primară a formei, ca embrion al vieții, 'Cumințenia pământului' - emblema 'primelor sculpturi moderne din lume', 'Domnișoara Pogany' - numită și zeița mamă a sculpturii abstracte, este considerată de critici drept una dintre cele mai celebre și îndrăznețe portrete ale secolului al XX-lea, o inovație în modalitatea în care erau construite portretele atunci, potrivit https://www.icr.ro/, sculptorul întrupând în bronz șlefuit însăși esența, arhetipul feminității, sau 'Pasărea măiastră'.

Anul 1915 aduce o premieră în cariera lui Constantin Brâncuși, primele lucrări în lemn: 'Cariatide', 'Fiul risipitor' și altele. A realizat apoi 'Vrăjitoarea', 'Himera', 'Cariatidă' și 'Adam' și primele versiuni în lemn ale 'Coloanei fără sfârșit' (1918), așa cum îi plăcea artistului să o numească, sculptate în amintirea celor căzuți în război. După cum descrie istoricul și criticul de artă Carola Giedion-Welcker în volumul ''Constantin Brâncuși'' (Editura Meridiane, 1981), 'sculpturile în lemn (...) încorporează lumea imaginativ-fabuloasă a țăranului. (...) În aceste opere cioplite în lemn, simte în primul rând materialul, copacul însuși, șarpanta rusticei sale case natale din România și, mai ales, duhul folcloric al acelui sat de la poalele pădurii carpatice, care i-a marcat copilăria și a cărui amintire a păstrat-o neatinsă. Dar chiar acest material fragil, fermecat (...) putea deveni apt să exprime un alt climat spiritual. Căci una din operele sale cele mai impresionante își trage inspirația tocmai din acest material, din creșterea și forța spațială a copacului: e vorba de Coloana fără sfârșit.''

Constantin Brâncuși a acceptat, în anul 1935, propunerea Ligii naționale a femeilor din județul Gorj, prezidată de Areția G. Tătărăscu, de a înălța la Târgu Jiu o 'Coloană' în cinstea eroilor căzuți în Primul Război Mondial. Astfel, în 1938, finalizează ansamblul artistic din Târgu Jiu, alcătuit din 'Masa tăcerii', 'Scaunele', 'Poarta sărutului' și 'Coloana infinitului', închinat eroilor români care, la 14 octombrie 1916, au căzut în bătălia de la Jiu împotriva nemților.

Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuși s-a desfășurat în toată măreția ei, din această perioadă datând operele din ciclul ''Pasărea în văzduh'', ciclul ''Ovoidului'', precum și sculpturile în lemn. Artistul spunea despre 'Păsările sale', că: 'Nu pasărea vreau să o redau, ci harul ei, zborul, elanul. Nu cred că am să reușesc vreodată.[...] Iubesc ceea ce se înalță.'; 'N-am căutat toată viața decât esența zborului. Zborul, ce fericire!', 'Nu lucrez păsări, ci zboruri!'', se arată pe site-ul https://centrulbrancusi.ro/. Motivul 'Păsării măiastre' reprezintă ''unul dintre visele sale cele mai îndrăznețe, întruchipat ca simbol al eliberării omului și al înălțării spiritului scăpat din lanțurile pământești, ca aspirație spre tot ce e luminos și mare.'', apreciază acad. G. Oprescu în volumul amintit mai sus.

Operele lui Constantin Brâncuși sunt caracterizate prin forme și linii simple, cu o structură minuțios proiectată și expresivitate specială, lăsând privitorilor spațiu de gândire și visare. El a eliberat sculptura din imitația mecanică a naturii, refuzând o exprimare metaforică a realității, subliniind exprimarea esenței lucrurilor și dinamismul formei, notează https://www.icr.ro/. El aprecia că misiunea artei este aceea de ''a crea bucurie'': 'Eu am vrut să înalț totul dincolo de pământ. Eu am făcut piatra să cânte pentru Omenire. Sculpturile mele sunt chiar și pentru cei orbi. Ceea ce vă dăruiesc eu este bucurie curată.', mai indică site-ul https://centrulbrancusi.ro/. AGERPRES/(Documentare - Andreea-Gabriela Onogea, Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru, editor online: Alexandru Cojocaru)