Ortodoxe
Înainte-prăznuirea Întâmpinării Domnului;
Sf. Mc. Trifon; Sf. Mc. Perpetua și Felicitas
Duminica a 33-a după Rusalii

Greco-catolice
Duminica a 33-a după Rusalii, a Vameșului și a Fariseului. Sf. m. Trifon

Romano-catolice
Duminica a 4-a de peste an
Sf. Veridiana, fc.

Sfântul Mucenic Trifon este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 1 februarie.

Sfântul Trifon a trăit în timpul împăraților romani Gordian (238-249) și Deciu (249-251). S-a născut din părinți creștini, într-un sat, Campsada, din provincia Frigia (regiune istorică din partea central-vestică a Asiei Mici).

'Încă de când era prunc, preabunul Dumnezeu a binevoit a sălășlui într-însul harul Sfântului Duh și a-i hărăzi darul de a face minuni, ca nu numai din gura pruncului aceluia, ci și din faptele lui cele minunate să se săvârșească laudă. Tămăduia toate bolile, dar mai ales avea stăpânire asupra diavolilor. Numai cât auzeau pomenindu-se numele lui, fugeau din cei ce pătimeau'. (Viețile Sfinților)

În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor declanșate de Deciu, Sfântul Trifon a mers de bunăvoie împreună cu ostașii care îl căutau la ordinul eparhului, căci a fost denunțat că este creștin. În fața autorităților, tânărul Trifon a fost întrebat despre numele, patria, slujba și norocul său, apoi să-și mărturisească credința.

La aceasta Sfântul a răspuns: 'Numele îmi este Trifon, iar patria îmi este Campsada, care este aproape de cetatea Apamia; noroc la noi nu este, nici nu s-a auzit cândva; căci credem că toate se fac cu dumnezeiasca purtare de grijă și cu negrăita Lui înțelepciune, iar nu cu norocul, nici prin mersul stelelor, nici din întâmplare, precum credeți voi. Sunt liber și numai lui Dumnezeu slujesc, iar Hristos este credința mea, Hristos slava mea și cununa laudei mele'. (Viețile Sfinților)

Silit să aducă jertfe zeilor, s-a împotrivit și a fost supus la chinuri. În timpul torturii, când era ademenit cu promisiuni de cinstire și daruri, Sfântul Trifon le-a spus persecutorilor săi: 'Nimic nu veți spori, o, înșelătorilor, pentru că nu veți putea, ca pe cei ce nădăjduiesc cu adevărat spre Dumnezeul cel tare și viu să-i întoarceți din calea cea dreaptă și să-i plecați la idolii voștri'. (Viețile Sfinților)

A fost condamnat la moartea prin tăierea capului.

Rugându-se, mai înainte de a i se tăia capul, Domnul a luat sufletul lui în mâinile Sale, iar trupul a rămas mort la pământ. (sursa: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea)