Ortodoxe
Sf. Mc. doctori fără de arginți Chir și Ioan

Greco-catolice
Sf. m. Chir și Ioan, doctori fără plată; Sf. Ioan Bosco

Romano-catolice
Ss. Ioan Bosco, pr.; Marcela, văduvă


Sfinții Mucenici doctori fără de arginți Chir și Ioan sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 31 ianuarie.

Sfântul Chir a trăit în vremea împăratului Dioclețian (284-305). Era doctor în Alexandria, renumit pentru darul său de a vindeca bolile, atât pe cele văzute, ale trupului, cât și pe cele ale sufletului. 'El era slăvit cu meșteșugul de doctor și se tămăduiau de către el bolile trupești, neluând plată, iar cu cuvintele sale cele de Dumnezeu insuflate și cu chipul vieții sale celei îmbunătățite tămăduia sufleteștile neputințe ale oamenilor'. (Viețile Sfinților)

Sfântul Ioan, originar din Edesa, Siria, auzind de faima Sfântului Chir, a plecat din cetate, dorind să se facă ucenic al 'doctorului fără de arginți'.

'Drept aceea a mers mai întâi în Alexandria, căutând pe cel dorit, dar neaflându-l acolo, cu dinadinsul întreba despre dânsul unde este. Și înștiințându-se că este în Arabia, a mers acolo cu sârguință și, găsindu-l, s-a lipit de dânsul cu tot sufletul; apoi, s-a făcut singur văzător al minunilor aceluia, și următor al vieții lui celei îmbunătățite'. (Viețile Sfinților)

Sfântul Chir și Sfântul Ioan mergeau împreună în sate și orașe propovăduind Evanghelia și vindecându-i pe bolnavi, fără să ceară plată pentru ostenelile lor. Atunci când o femeie creștină, Anastasia, a fost prinsă de autorități, împreună cu cele trei fiice ale sale, Teoctista, Teodosia și Eudoxia, și silită să se lepede de credința creștină, Chir și Ioan au mers în temniță pentru a le încuraja pe mărturisitoare.

Au fost ei înșiși arestați și au fost torturați: 'bătându-i cu bicele, sfărâmându-i cu toiegele, arzându-i cu făclii și mădularele cele arse udându-le cu oțet și cu sare. Apoi, frecându-le cu pânze aspre de păr, le udau picioarele cu smoală fiartă; și au pus asupra lor toate scornirile chinurilor, nelăsând nici o tiranie; pe de o parte ca să le izbândească îndrăznirea lor și să le zdrobească bărbăția, iar pe de alta să înfricoșeze pe fecioarele cele tinere și pe maica lor, care priveau la acea cumplită chinuire. Dar nimic n-a sporit chinuitorul urâtor de Dumnezeu, pentru că nici bărbăția sfinților răbdători de chinuri n-a putut s-o clintească, nici pe fecioare și pe maica lor să le înfricoșeze'. (Viețile Sfinților)

La fel au fost torturate și cele trei fete, dintre care cea mai mare avea 15 ani, iar cea mică, 11, împreună cu mama lor. Cu puterea lui Hristos nu au cedat, au fost ucise mai întâi sfintele mucenițe, apoi sfinții Chir și Ioan, care au primit mucenicia prin tăierea capetelor. (sursa: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Suzana Cristache Drăgan)