Ortodoxe
Sf. Cuv. Efrem Sirul; Isaac Sirul, Paladie și Iacob Sihastrul

Greco-catolice
Sf. cuv. Efrem Sirul; Sf. Toma de Aquino

Romano-catolice
Sf. Toma de Aquino, pr. înv.; Fer. Olimpia, călug. m.


Sfântul Cuviosul Efrem Sirul este pomenit în calendarul creștin ortodox la 28 ianuarie.

'Minunatul Efrem a răsărit din pământul sirienilor. Și fapta bună din pruncie alegând-o, se silea de-a pururea a fugi de vorbirile cele vătămătoare ale celor de o vârstă. El citea neîncetat, mai vârtos sfintele cărți, iar sârguința, îndeletnicirea și cugetarea întru acestea îi erau lui Efrem mai plăcute decât toată dulceața'. (Viețile Sfinților)

De atunci a avut tovarășe fapta bună și sârguința.

'Căci care faptă cu dinadinsul nu s-a săvârșit de dânsul? Nu postul? Nu privegherea? Nu culcarea pe jos? Nu blândețea? Nu necâștigarea? Nu, peste atâta bogăție de bunătăți, și smerita cugetare? Încă și de darul cel învățătoresc a fost împărtășit. Apoi și până acum prin cuvintele sale, vorbește cu noi, îndemnându-ne, mângâindu-ne și sfătuindu-ne. Din care putem folosi nu numai cuvântul credinței cel drept, ci și ne deșteptăm spre câștigarea faptei bune'. (Viețile Sfinților)

Câteodată nu putea să rostească la fel de grabnic vorbele ce veneau ca un noian pentru a împlini și lumina mintea și sufletul ascultătorilor săi. Iar cuvintele cu nimic altceva nu le întrerupea decât numai cu rugăciunea, iar pe aceasta cu lacrimile.

În privința agonisirii averilor în această lume, Sfântul Efrem Sirul spunea despre sine: 'Efrem n-a avut niciodată pungă, nici toiag, nici traistă, nici argint, nici aur. Nici vreo avere pe pământ n-am câștigat, zice el, fiindcă am ascultat pe Bunul Împărat, care în Evangheliile ucenicilor Săi poruncește: Nimic pe pământ să nu câștigați. De aceea, nu am avut nici un lucru cu patimă de acest fel'. (Viețile Sfinților)


* Sfântul Cuvios Isaac Sirul nu are o zi a sa în calendarul creștin, este sărbătorit însă împreună cu Sfântul Efrem Sirul în ziua de 28 ianuarie.

Isaac Sirul sau Isaac de Ninive este un sfânt cuvios episcop sirian, cunoscut pentru scrierile sale ascetice.

Nu se cunosc prea multe despre viața Sfântului Isaac. Se știe că s-a născut pe coasta vestică a Golfului Persic și că făcea probabil parte din Biserica asiriană. În tinerețe a intrat în mănăstirea Mar Matei, împreună cu fratele său.

A plecat din mănăstire și pentru nevoințe mai aspre, cuviosul Isaac s-a retras în pustie. Faima lui de om sfânt și învățător în viața duhovnicească s-a răspândit mult. Remarcat de catolicosul Gheorghe I (658-680), a fost hirotonit episcop de Ninive. I s-a cerut să renunțe la această poziție după numai cinci luni sau, după alte versiuni, a renunțat de bunăvoie, dorind să se întoarcă în pustie.

Retrăgându-se din scaunul episcopal, Sfântul Isaac a plecat spre sud, în sălbăticia Muntelui Matout (probabil în regiunea Kuzistan din Iran), un refugiu al anahoreților. Acolo a trăit în singurătate mulți ani, nevoindu-se în post, rugăciune și studiul Sfintei Scripturi. Se spune că se hrănea doar cu puțină pâine și legume nefierte.

Din pricina multelor nevoințe și a studiului intens, a ajuns să orbească. Orbirea, precum și vârsta înaintată l-au obligat să părăsească pustia și să se retragă la Mănăstirea Rabban Shabur, unde a adormit cu pace, la o vârstă înaintată, și unde a fost înmormântat.

Contribuția sa la literatura creștină se remarcă în special în domeniul teologiei ascetice și mistice. Scrierile sale au fost preluate în colecția 'Filocalia'. (surse: vol. 'Viețile Sfinților'; https://doxologia.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Suzana Cristache Drăgan)