Ortodoxe
Sf. Ier. Iosif cel Milostiv, mitropolitul Moldovei; Sf. Cuv. Xenofont, Maria, Arcadie și Ioan

Greco-catolice
Sf. cuv. Xenofon și familia sa

Romano-catolice
Ss. Timotei și Tit, ep.


Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv este pomenit în ziua de 26 ianuarie.

Iosif Naniescu a fost mitropolit al Moldovei între anii 1875-1902, a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 5 octombrie 2017, cu numele Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, mitropolitul Moldovei.

Era fiul preotului Anania (Nane) Mihalache și al prezbiterei Teodosia, din satul Razălăi-Bălți, născut la 15 iulie 1818. După doi ani, tatăl său moare, și mama sa rămâne văduvă cu doi copii, Ioan și Ieremia.

În anul 1851 ierodiaconul Teofilact, unchiul său, îl aduce la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași pe copilul Ioan, pentru a învăța carte. Aici deprinde scrisul, cititul, tipicul și muzica psaltică.

În 1834, ierodiaconul Teofilact este numit egumen la Mănăstirea Sfântul Prooroc Samuil din Focșani, unde îl aduce și pe nepotul său. În anul 1835, ierodiaconul Teofilact ajunge eclesiarh la Episcopia Buzăului sub vestitul episcop Chesarie, împreună cu tânărul Ioan.

La 23 ianuarie 1835, rasoforul Ioan este călugărit cu numele de Iosif, în Catedrala episcopală, iar a doua zi este hirotonit diacon. Ca ucenic al episcopului Chesarie, în anul 1836, ierodiaconul Iosif Naniescu intră la Seminarul din Buzău, atunci înființat, pe care îl termină în 1840. Între anii 1840-1847, urmează Colegiul Sfântul Sava din București.

În anul 1849, este numit egumen la Mănăstirea Șerbaneștii Morunglavului - Râmnicu-Vâlcea, iar la 29 august 1850, este hirotonit preot în București. În noiembrie 1852, este făcut protosinghel de Sfântul Calnic, episcopul Râmnicului. În 1857 este numit egumen la Mănăstirea Găișenii - Dâmbovița, iar după 4 ani este făcut arhimandrit de mitropolitul primat Nifon și numit în 1863 egumen la Mănăstirea Sărindar din București.

Între anii 1864-1870, Iosif Naniescu a activat ca profesor de religie la Gimnaziul Gheorghe Lazăr și la Liceul Matei Basarab din Capitală, iar alți doi ani (1870-1871) a fost director la Seminarul Central.

La 23 aprilie 1872 este hirotonit arhiereu, iar în ianuarie 1873 este numit episcop de Argeș. La 10 iunie 1875 este ales mitropolit al Moldovei, iar la 6 iulie același an este instalat la Iași.

Timp de 27 de ani, mitropolitul Iosif Naniescu păstorește cu o rară blândețe și înțelepciune Mitropolia Moldovei. Aici a depus cea mai bogată activitate duhovnicească, teologică, pastorală și socială din toată viața sa, rămânând pentru urmași un exemplu viu și greu de imitat, arată părintele Ioanichie Bălan. ('Patericul Românesc')

O mare realizare a sa a fost refacerea Catedralei mitropolitane din Iași, lăcaș de cult început de mitropolitul Veniamin Costachi și care stătea în ruină de aproape cinci decenii.

Sub păstoria acestui devotat mitropolit s-au restaurat încă două renumite ctitorii din Iași: biserica Sfântul Nicolae Domnesc și biserica Sfinții Trei Ierarhi. S-au înnoit, de asemenea cu ajutorul lui, numeroase biserici parohiale, schituri și mănăstiri, căutând întru toate să imite pe marele său înaintaș, Veniamin Costachi.

Cea mai mare faptă bună a mitropolitului Iosif Naniescu, prin care se făcuse tuturor cunoscut și iubit, era, însă, milostenia, marea sa operă de caritate creștină. El avea ușa și mâna deschise pentru milă. Pe lângă cerșetorii din oraș, ajuta mai ales elevii și studenții săraci. În fiecare an îmbrăca zeci de elevi și studenți și-i hrănea la bucătăria Mitropoliei. Alte sute dintre ei primeau bani pentru cărți și taxe școlare.

Cea mai mare avere a sa era o bogată bibliotecă, pe care mai târziu a donat-o personal Academiei Române. Singurele cărți care l-au însoțit până la moarte au fost Sfânta Scriptură, Ceaslovul și Viețile Sfinților.

La 26 ianuarie 1902, marele mitropolit Iosif Naniescu, acest Ioan cel Milostiv al Bisericii Ortodoxe Române, s-a mutat la Hristos, în ceata sfinților ierarhi, plâns de toți săracii și elevii din orașul Iași, de toți preoții, călugării și credincioșii din Moldova. În chilia lui nu s-au găsit decât doi lei.


* Sfântul Cuvios Xenofont, soția sa Maria și fiii lor Arcadie și Ioan au trăit în secolul al VI-lea.

Erau dintr-un neam bogat și cu renume în Constantinopol. Prin urmare, fiii acestei familii, Arcadie și Ioan, au fost trimiși în Fenicia, la învățătură, îmbarcându-se pe o corabie. Naufragiind vasul, cei doi au ajuns în Palestina, unde, drept mulțumită lui Dumnezeu că i-a scăpat de înec, s-au făcut călugări în Ierusalim.

Părinții lor, auzind de naufragiul vasului, au început să-i caute cu înfrigurare. I-au găsit printre călugării din Sfânta Cetate și, bucuroși de regăsire, cei doi, Xenofont și Maria, au lăsat averile și grijile lumești și au îmbrăcat haina monahală.

''Toți au plăcut lui Dumnezeu desăvârșit și de mari daruri s-au învrednicit de la El; Ioan și Arcadie au strălucit între viețuitorii pustiei ca niște luminători și viețuind ani destui, mai înainte și-au văzut sfârșitul lor și către Domnul au trecut. Cuvioasa Maria a făcut multe minuni: orbi a luminat, diavoli a izgonit și prin fericit sfârșit a trecut de la cele pământești la cele cerești; iar Cuviosul Xenofont, așijderea a luat de la Dumnezeu darul facerii de minuni și al mai înaintei vederi, și proorocind înainte, spunea cele ce vor să fie, și de mari taine era văzător; după aceea, a trecut să vadă cele ce ochiul nu le-a văzut și să se sature cu vederea de fața lui Dumnezeu''. (surse: vol. ''Viețile Sfinților''; ''Patericul Românesc'', arhimandrit Ioanichie Bălan, ediția a VI-a, revăzută și îngrijită de arhimandrit Petru Bălan, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011; https://ansamblulmitropolitaniasi.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiță, editor online: Gabriela Badea)