Ortodoxe
Sf. Cuv. Maxim Mărturisitorul; Sf. Mc. Neofit; Sf. Mc. Agnia din Roma

Greco-catolice
Sf. cuv. Maxim Mărturisitorul; Sf. m. Neofit; Sf. m. Agneza

Romano-catolice
Sf. Agneza, fc. m.


Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul este pomenit în calendarul creștin ortodox la 21 ianuarie.

Născut la Constantinopol, într-o familie aristocratică, Sfântul Maxim a deținut funcția de secretar imperial al împăratului Heraclie (610-641). După un timp însă, a părăsit palatul imperial și s-a retras la Mănăstirea Chrysopolis (Scutari), aproape de Constantinopol, îmbrăcând haina monahală (630).

Hotărârea de a se retrage la mănăstire a luat-o în urma puternicelor controverse iscate de o nouă erezie hristologică - erezia monotelită; învățătura susținea că în Iisus Hristos nu a existat și o voință umană, ci numai una divină, desființând prin aceasta dogma Sfintei Treimi, adevărul fundamental al creștinismului, după care dumnezeirea sau esența lui Dumnezeu subzistă ca treime de persoane sau ipostasuri.

'Și erau apărători ai monoteliților și răspânditori ai lui Chir, patriarhul Alexandriei, Serghie al Constantinopolului (610-638) și chiar împăratul Heraclie, înșelându-se de dânșii cu acel eres, și adunându-și soboare, Chir în Alexandria, iar Serghie în Constantinopol, au întărit acel eres și pretutindeni l-au presărat, încât tot Răsăritul l-au vătămat. Numai Sfântul Sofronie, patriarhul Ierusalimului, se împotrivea, neprimind credința cea rea a acelora. Și văzând fericitul Maxim cum că și palatele împărătești s-au atins de acel eres și chiar pe împăratul l-au vătămat, apoi, temându-se ca nu cumva chiar și el însuși să se vatăme de acel eres, precum se vătămaseră mulți, și-a lăsat dregătoria sa, cum și slava lumii acesteia, și s-a dus într-o mănăstire, care era departe de cetate și se numea Hrisopol, voind să fie lepădat în casa lui Dumnezeu, decât să locuiască în locașurile păcătoșilor; și s-a făcut acolo monah'. (Viețile Sfinților)

Împăratul Heraclie era însă nemulțumit și de gravele tulburări stârnite în Imperiu de o altă erezie hristologică - monofizismul, care susținea că Iisus Hristos a avut o singură fire, cea divină. Adepții monofizismului considerau că dogmele Bisericii cu care ei nu erau în totalitate de acord erau susținute de stat, prin urmare ei erau împotriva acestuia sau cel puțin îl desconsiderau.

Atitudinea acestora, lipsa lor de loialitate, ar fi avut drept consecință, în opinia împăratului Heraclie, cucerirea de către perși a unor provincii, în timpul domniei regelui Chosroe II. De aceea, împăratul a inaugurat o politică bisericească focalizată în găsirea unui compromis dogmatic care să-i mulțumească pe monofiziți, în vederea unei «uniri» bisericești, care să aducă pacea în Imperiu.

Ca să pună capăt disputelor care frământau Biserica Răsăritului, împăratul Heraclie a dat în anul 638 un edict de credință «Ekthesis», care impunea cu asprime să se admită numai o voință în Iisus Hristos.

Odată cu apariția monotelismului, în Imperiu tensiunea era extremă. A susține că Hristos a avut numai o singură voință înseamnă a afirma că a avut o singură fire. Prin urmare, învățătura despre o singură voință sau monotelismul nu este altceva decât un monofizism camuflat, spunea patriarhul Ierusalimului, Sofronie.

În fruntea apărătorilor dreptei credințe s-a aflat Sfântul Maxim Mărturisitorul, fost secretar al împăratului Heraclie, iar din anul 630, monah și egumen. În anul 645, în prezența guvernatorului imperial, Sfântul Maxim a avut în Africa o dispută publică cu fostul patriarh de Constantinopol (638-641; 654), Pir. Rezultatul a fost înfrângerea fostului patriarh. În decursul anului 646, mai multe sinoade africane au condamnat erezia monotelită.

Împăratul Constans al II-lea (641-668) a găsit în linii mari aceeași soluție de compromis ca predecesorul său pentru această problemă de credință care zdruncina grav temeliile statului. Astfel, în septembrie 648 a emis un edict dogmatic, «T'ypos», care, ca și «Ekthesis»-ul împăratului Heraclie, nu a reușit în niciun fel restabilirea păcii și a bunei înțelegeri în Biserică.

Noul edict dogmatic interzicea, sub cele mai aspre sancțiuni, orice fel de discuții cu privire la una sau două energii, precum și referitor la una sau două voințe în persoana Mântuitorului.

Respectând un fel de cutumă, înalții ierarhi ai Bisericii au iscălit «T'ypos»-ul. Cel care s-a împotrivit a fost Sfântul Maxim.

Sfântul Maxim, supranumit Mărturisitorul, a fost dus în exil dintr-o localitate în alta, având de suferit chinuri grele. I-au fost tăiate limba și mâna dreaptă, ca să nu mai vorbească și să nu mai scrie împotriva compromisului teologic. A murit în fortăreața Semalion, la vârsta de 80 de ani, la 13 august 662.

Pacea a fost restabilită în Biserică după cel de-al Vl-lea Sinod ecumenic, care a avut loc între 7 noiembrie 680 și 16 septembrie 681 la Constantinopol.

În ședința a 18-a din 16 septembrie 681, în prezența împăratului, s-a publicat în mod solemn mărturisirea de credință, care învăța că «în Iisus Hristos sunt două voințe și două lucrări sau energii, corespunzătoare celor două firi, neamestecate și neschimbate, neîmpărțite și nedespărțite, precum și neopuse una alteia, cea omenească urmând întru totul voinței și lucrării celei divine».

La cererea Sinodului, mărturisirea de credință a fost lucrată în cinci exemplare și trimisă celor cinci scaune patriarhale.

Monotelismul, care mai bine de o jumătate de secol agitase spiritele, a fost înfrânt, iar pacea a fost restabilită. (surse: 'Istoria Bisericească Universală', pr. prof. dr. Ioan Rămureanu, pr. prof. dr. Milan Șesan, pr. prof. dr. Teodor Bodogae, vol. I, 1987; vol. 'Viețile Sfinților') AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea)