Ortodoxe
Sf. Cuv. Eftimie cel Mare; Sf. Mc. Eusebiu; Sf. Mc. In, Pin și Rim

Greco-catolice
Sf. cuv. Eftimie cel Mare

Romano-catolice
Ss. Fabian, pp. m.; Sebastian, m.


Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 20 ianuarie.

Cuviosul Eftimie s-a născut în vremea împăratului Grațian (375-383), în Melitene (Armenia Mică). Părinții Sfântului Eftimie erau creștini, iubitori de Dumnezeu, de neam mare și bogați.

'Eftimie, cetățeanul cel ceresc, era fiu al împăraților care se numeau Pavel și Dionisia, care erau oameni de bun neam și împodobiți cu toată fapta bună cea după Dumnezeu; având ca patrie și locuință Melitine, Mitropolia cea vestită a armenilor'. (Viețile Sfinților)

A fost singurul copil pe care l-au avut Pavel și Dionisia, după multă vreme și după multă rugăciune. Și l-au numit pe el Eftimie, care se tălmăcește veselie, făgăduind a-l afierosi lui Dumnezeu.

Sfântul Eftimie a primit o educație creștină desăvârșită și, trecând prin toate treptele bisericești, a fost hirotonit preot al biserici din Melitene. După aceea, a fost numit exarh al mănăstirilor din jurul cetății. A fost însărcinat cu această ascultare pentru că din copilărie era iubitor al vieții monahale.

Pentru că dorea o viață de liniște, a plecat însă la Locurile Sfinte. Din Ierusalim a mers apoi la purtătorii de Dumnezeu părinți, care viețuiau în pustie, așezându-se în cele din urmă într-o chilie din apropierea lavrei Sfântului Hariton din Faran, la câțiva kilometri de Ierusalim. Acolo a trăit cinci ani.

După această perioadă, s-a retras pentru liniște în diferite locuri. În jurul său s-au adunat mulți frați și intenționa, datorită numărului mare de ucenici, să înființeze o lavră după modelul celei din Faran (de tip idioritmic). Locul era însă abrupt, iar părinții nu puteau să vină noaptea la biserică; astfel, a întemeiat o mănăstire cu viață de obște (monahism cenobitic).

Monahii viețuitori într-un așezământ cenobitic locuiesc în chilii separate, nu au avere personală, se roagă împreună, muncesc împreună, mănâncă împreună la trapeză și fac ascultare, supunându-se starețului (stareței) sau egumenului (egumenei) mănăstirii.

Sfântul Eftimie a fost un mare apărător al dreptei credințe, împotriva ereziilor lui Nestorie și Eutihie, condamnate de sinoadele ecumenice III (Efes, 431) și IV (Calcedon, 451). A reușit să o aducă din nou la ortodoxie pe împărăteasa Evdochia, soția lui Teodosie al II-lea (408-450), care era de partea ereziei monofizite (susținută de Eutihie).

A murit la vârsta de 97 de ani, în timpul împăratului Leon I Tracul (457-474), lăsând în urma sa mulțime de ucenici. (sursa: vol. 'Viețile Sfinților') AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru)