Ortodoxe
Sf. Ier. Atanasie și Chiril, arhiepiscopii Alexandriei
Duminica a 29-a după Rusalii

Greco-catolice
Duminica a 29-a după Rusalii. Sf. Atanasie și Ciril ai Alexandriei

Romano-catolice
Duminica a 2-a de peste an
Sf. Prisca, m.


Sfinții Atanasie și Chiril, arhiepiscopi ai Alexandriei, sunt sărbătoriți în calendarul creștin ortodox la 18 ianuarie.

Sfântul Atanasie era din Alexandria, Egipt. A fost făcut cleric de patriarhul Alexandru, căruia i-a urmat la păstorirea bisericii din Alexandria.

A fost ales ierarh și a avut de înfruntat prigoniri și necazuri mari pentru ca a rămas în dreapta credință.

În acea mare furtună și tulburare stârnită de erezia ariană (erezie antitrinitară care susținea că Fiul nu are o natură identică cu Tatăl, iar între cele două persoane ale Sfintei Treimi ar fi existat diferența dintre ''născut'' și ''creat'', de unde rezulta inferioritatea Fiului), patriarhi în centrele bisericești care mărturiseau dreapta credință erau: Maxim al Ierusalimului (333-350), Alexandru al Constantinopolului (327-337) și Atanasie al Alexandriei (328-373), iar acesta din urmă, deși se afla în surghiun, nu lăsa cârma bisericii, cu cuvântul și cu scrisul.

Sfântul Atanasie a trăit în timpul în care la conducerea Imperiului Roman au urmat mai mulți împărați, între care s-a numărat și Iulian Apostatul (361-363), care ''s-a lepădat de Hristos și înaintea tuturor a hulit sfântul Lui nume, apoi s-a închinat idolilor, și deschizând pretutindeni templele, a poruncit să se aducă jertfe necurate zeilor; atunci erau pretutindeni temple și fum, ardere de animale și sânge''. (Viețile Sfinților)

Pentru care lucru fiind mustrat de stâlpii cei mari și învățătorii bisericești, a ridicat asupra Bisericii cumplită prigoană, ''iar la început asupra Sfântului Atanasie, pentru că Iulian sfătuindu-se cu cei de un gând cu sine și întrebând pe înțelepții vrăjitori, fermecătorii și descântătorii lui, cum le-ar fi cu putință ca să piardă lumea creștinătatea, s-a hotărât de toți ca Atanasie să fie ridicat și pierdut de pe pământ. Pentru că ei ziceau: 'De se va dărâma temelia, apoi cu înlesnire și cealaltă parte a credinței creștinești se va risipi'''. (Viețile Sfinților)

Dar, pierind degrabă acel împărat urât de Dumnezeu, a venit după dânsul Iovian (363-364), creștin drept credincios; și atunci Sfântul Atanasie fără temere a urmat păstorirea sa.

Sfântul Atanasie a trecut la ceruri după 46 de ani de episcopat și după osteneli lungi și multe nevoințe pentru dreapta credință. După mai multe izgoniri și grele primejdii prin care a trecut, a avut un scurt timp de liniște și pace în scaunul episcopal, apoi s-a dus către părinții săi, către patriarhi, către proroci, către apostoli, către mucenici și către mărturisitori; căci s-a nevoit ca ei pe pământ.

Despre Sfântul Atanasie se spune că atunci când era mic și se juca pe malul mării, făcea ceea ce văzuse în biserică, căci copiii, alegându-l episcop, aduceau la el pe alți copii elini, care erau încă nebotezați. Atunci el îi boteza cu apă din mare, spunând cuvintele de la Taina Sfântului Botez, la care mai adăuga și ceva învățătură, pe cât putea înțelegerea copilărească.

A aflat atunci patriarhul Alexandriei, care i-a chemat la el pe toți acești copii cu ''episcopul'' lor și i-a întrebat ce făceau în jocurile lor la malul mării. Iar ei au spus cum l-au pus episcop pe Atanasie și cum el i-a botezat pe copiii elini.

Patriarhul, cercetându-i cu de amănuntul s-a încredințat că se săvârșiseră toate, potrivit cu normele Bisericii. Deci, sfătuindu-se cu clerul său, patriarhul a socotit ca bun botezul copiilor și l-a întărit prin ungerea cu sfântul mir.


* Sfântul Chiril a fost succesorul patriarhului Teofil în scaunul patriarhal al Alexandriei.

S-a confruntat, în calitate de ierarh, cu susținătorii ereziei nestoriene, care a fost răspândită în toată lumea creștină de patriarhul Constantinopolului, Nestorie. Acesta susținea că Hristos este ''numai om, nu-i Dumnezeu'', iar pe Născătoarea de Dumnezeu o numea nu Născătoare de Dumnezeu, ci ''Născătoare de Hristos''.

În urma acestor controverse, împăratul Teodosie al II-lea a convocat la Efes cel de-al III-lea Sinod ecumenic (431), care după lungi dezbateri a sfârșit prin a-l îndepărta pe Nestorie din scaunul său și a-l trimite în exil. (sursa: vol. ''Viețile Sfinților'') AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu, editor online: Gabriela Badea)