Ortodoxe
Sf. Cuv. Teodosie cel Mare, începătorul vieții călugărești de obște din Palestina; Sf. Cuv. Vitalie
Duminica după Botezul Domnului

Greco-catolice
Duminica după Botezul Domnului. Sf. cuv. Teodosie cel Mare, începătorul vieții de obște

Romano-catolice
Botezul Domnului
Ss. Honorata, fc.; Teodosie, călug.

Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 11 ianuarie.

Sfântul Teodosie s-a născut într-un sat din Capadocia, în secolul al V-lea, într-o familie creștină. A primit o bună educație și atunci când a ajuns la înțelepciunea cea desăvârșită, 'învățând dumnezeiasca Scriptură bine, i s-a poruncit ca să citească din sfintele cărți în biserică, către popor; pentru că era dulce grăitor și iscusit cititor, ca nimeni altul'. (Viețile Sfinților)

'Deci, citind cuvintele învățătoare spre folosul celor ce ascultau, el singur a tras mari foloase pentru că, luând aminte la ceea ce a poruncit Domnul lui Avraam, ca să iasă din pământul și din neamul său; iar altă dată, gândind la cele pe care le sfătuiește Evanghelia, adică să lase tată, mamă și frați, pentru viața veșnică, el se aprindea cu inima și ardea cu duhul, ca pe toate să le părăsească și să urmeze lui Hristos pe calea strâmtă și anevoioasă'. (Viețile Sfinților)

Încredințându-se lui Dumnezeu, tânărul Teodosie și-a părăsit familia în timpul împăratului Marcian (450-457) și s-a decis să meargă la Ierusalim. În drum spre Ierusalim a trecut prin Antiohia, unde l-a întâlnit pe Sfântul Simeon Stâlpnicul, care, deși nu l-a văzut niciodată, l-a chemat pe nume și îmbrățișându-l i-a prorocit că are să fie multora povățuitor spre mântuire.

Ajuns la Ierusalim, a intrat într-o mănăstire unde trăia în mare asceză, pentru a se putea apropia de Dumnezeu.

'O asemenea dragoste avea în osteneli și nevoințe, încât nu va putea nimeni să o spună cu amănuntul. Rugăciunea lui era neîncetată, privegherea de toată noaptea, lacrimile din ochi totdeauna curgeau ca din niște izvoare; apoi ținea postul fără măsură, pentru că 30 de ani n-a gustat nici pâine, ci mânca numai fructe de finic, sau linte, sau ierburi și rădăcini de pustie, și de acelea foarte puține, numai să nu moară de foame. Când nu se găsea acea hrană prin pustie, hrana lui erau sâmburi de curmale, muiați în apă; iar sufletul neîncetat își hrănea cu cuvântul lui Dumnezeu, săturându-l cu dumnezeiasca râvnă dinăuntru'. (Viețile Sfinților)

În timp s-a retras într-o peșteră apropiată de Betleem, aici, precum se povestește de cei vechi, s-au odihnit de cale și au dormit acei trei magi, care au mers la Hristos, în Betleem, cu daruri, și s-au întors pe altă cale la țara lor. Deci, în acea peșteră s-a mutat Cuviosul Teodosie. (Viețile Sfinților)

Sfântul Teodosie a fost urmat treptat de numeroși ucenici. Datorită faptului că numărul celor care au venit să-și închine viața lui Hristos, lăsându-se povățuiți de Sfântul Teodosie, a crescut peste măsură, în anul 465, acesta a întemeiat o mare mănăstire cenobitică (monahismul cenobitic, de chinovie sau de obște, este o tradiție monahală caracterizată prin viața în comun a călugărilor) între Mar Saba și Betleem.

Rigurozitatea normelor de conviețuire în mănăstire precum și priceperea cu care erau toate organizate au justificat numele ce i s-a dat Sfântului Teodosie: 'începătorul vieții călugărești de obște'. A murit în jurul anului 529, la vârsta de 105 ani. (sursa: vol. 'Viețile Sfinților') AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiță)