Ortodoxe
Sf. Mc. Anisia

Greco-catolice
Sf. m. Anisia; Sf. cuv. Pr. Zotic, hrănitorul de orfani

Romano-catolice
Sf. Felix I, pp.


Sfânta Muceniță Anisia este pomenită în calendarul creștin ortodox în ziua de 30 decembrie.

Sfânta Anisia era din Tesalonic și a trăit în timpul împăratului roman Maximian (286-305).

Trecând părinții ei la Domnul, tânăra Anisia s-a făcut moștenitoarea averii părintești și cugeta ce va face cu acea bogăție pe care o moștenise. Căci avea adunată o visterie mare de aur și de argint și case prea mărețe, multe turme de dobitoace, robi și roabe, mulțime nenumărată de haine de mare preț, de mătase țesute cu fir, podoabe de aur și tot felul de mărgăritare și de pietre scumpe.

'Cum ne vom mântui întru atâtea bogății pământești?', spunea ea. 'Cum vom călca capul balaurului și cum ne vom dezbrăca de înșelăciunea lui ca de haină? Însă știu ce voi face. Împotriva balaurului voi face meșteșug de balaur; că el, în toți anii, dezbrăcându-se de pielea lui cea veche, se înnoiește; deci să ne dezbrăcăm și noi de felurile bogăției, pentru că acestea mai vârtos vatămă pe cei ce le cheltuiesc, iar pe cei ce le strâng îi omoară cu otravă nevindecată, apoi pe cei lacomi și nedarnici îi leagă cu funiile și cu cursele lor. Câștigarea moșiilor îndeamnă spre mânie și aduce vicleană strângere și mincinoase măsuri. Hainele cele de mult preț învață umblarea cu mărire deșartă și ne vânează spre păcat. Salbele cele de aur și ghirlandele deprind grumajii cu mândrie și poftesc să fie văzuți și slăviți'. (Viețile Sfinților)

'Deci, așa să facem cu dânsele: să fim stăpâni ale lor după fire, mai înainte până a nu ne stăpâni ele pe noi mai presus de fire'. (Viețile Sfinților)

A rămas Sfânta Anisia să-și câștige cele necesare traiului lucrând cu mâinile sale, rugăciunea fiind îndeletnicirea sa de zi și de noapte.

'Mai multe lacrimi vărsa decât bea apa, suspinările ei erau mai multe decât cuvintele cele grăite de dânsa, apoi atât era de cuprinsă de dragostea cea dumnezeiască, încât când își pleca genunchii la rugăciune i se părea a cădea la picioarele Mântuitorului, sărutându-le și ștergând cu părul capului ei praful de pe picioarele Domnului'. (Viețile Sfinților)

Sfânta Muceniță Anisia a fost oprită din drumul către biserică de un soldat roman care i-a zis: 'Nu te voi lăsa să te duci acolo, ci te voi duce la jertfele zeilor noștri, căci pe Soare îl cinstim astăzi'. (Viețile Sfinților)

'Aceasta zicând, i-a luat cu sila acoperământul de pe capul ei, vrând să-i descopere bine fața. Ea, întorcându-se cu bărbăție și nelăsându-se ocărâtă, a scuipat în fața lui, zicând: 'Să te certe pe tine Iisus Hristos al meu, diavole'. Iar el, umplându-se de iuțime și numele lui Hristos nerăbdând a-l auzi, a scos sabia cu care a lovit-o în coastă și a străbătut printr-însa. Sfânta fecioară, îndată căzând la pământ, cu vărsarea sângelui ei și-a dat și sfântul său suflet în mâinile lui Hristos, Dumnezeul său, pe Care Îl iubea și dorea cu osârdie, să moară pentru El, în toate zilele vieții sale'. (Viețile Sfinților)

Era vremea când creștinii puteau fi omorâți fără judecată și fără frică că ucigașii vor fi pedepsiți. AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)