Ortodoxe
Sfinții 20.000 de Mucenici din Nicomidia
Duminica după nașterea Domnului

Greco-catolice
Duminica după nașterea Domnului. Sf. 20.000 M. arși de vii în Nicomedia

Romano-catolice
Sf. Familie: Iisus, Maria și Iosif
Ss. Prunci Nevinovați, m.

Sfinții 20.000 de Mucenici din Nicomidia sunt prăznuiți de Biserică în ziua de 28 decembrie.

Sfinții Mucenici au suferit martiriul în timpul împăratului roman Maximian (286-305), în ziua de Crăciun, în cetatea Nicomidia. Astfel, ceata aceasta minunată a sfinților mucenici a trecut de la Biserica luptătoare la Biserica biruitoare, ca să facă praznicul nesfârșitei bucurii.

În urma câștigării unei campanii militare, Maximian, care avea reședința în Nicomidia, a dispus să fie aduse jertfe în templele romane, în cinstea zeilor. Au început atunci să fie vânați creștinii și obligați să se închine zeilor.

Sărbătoarea Nașterii Domnului, când mulțimea credincioșilor era în biserică, a fost găsită de autorități ca un bun prilej pentru a-i obliga pe creștini să jertfească zeilor, aduși anume în fața ușilor bisericii. Au fost amenințați oamenii în biserică că vor fi arși de vii dacă nu vor urma ordinului.

A intrat în biserică unul din trimișii împăratului și, stând în mijloc, a strigat: 'O! oameni, Maximian, stăpânul a toată lumea, trimițându-mă către voi, două lucruri vă pune înainte, ca din două să alegeți una: sau să ieșiți și îndată să jertfiți zeilor, pentru că și jertfelnicul este gata înaintea ușilor și astfel să fiți vii, sau, neascultând, toți veți pieri cumplit că și focul acum este gata și lemnele stau împrejur; deci, alegeți mai degrabă ceea ce voiți'. (Viețile Sfinților)

Pentru că nu au vrut să dea ascultare celor care în numele împăratului cereau să se închine zeilor, biserica a fost înconjurată de soldați și incendiată.

'Ostașii, după porunca împăratului, au aprins vreascurile din jurul bisericii, câlții și pereții ei și, ajungând flacăra cea mare până la vârf și intrând înăuntru, a mistuit toate degrabă. Iar poporul creștin arzând de viu, cu mare bucurie striga către Dumnezeu, glăsuind cântarea celor trei tineri și chemând toată făptura lui Dumnezeu spre laudă. Mai înainte de a sfârși cântarea, și-au dat sfintele lor suflete în mâinile Domnului și au făcut jertfă bine-primită Mielului Celui fără de prihană, Cel înjunghiat pentru lume; iar numărul celor arși a fost cam la douăzeci de mii'. (Viețile Sfinților)

'Trecând cinci zile, iar focul încă arzând și fumul ieșind, nu era niciun fel de miros rău din trupurile cele arse, ci și fumul era neobișnuit, căci era cu bun miros și risipea prin văzduh o bună mireasmă, care ieșea de la locul cel ars și se arăta o rază în chipul aurului, ca și cum se arăta soarele la răsărit'. (Viețile Sfinților)

Au murit arși toți cei care se aflau înăuntru, pe lângă aceștia au fost uciși și cei care mărturiseau public, pe străzile orașului, că sunt creștini. Au pierit în acea cumplită zi douăzeci de mii de oameni. (sursa: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Suzana Cristache Drăgan)