Ortodoxe
Sf. Cuv. Daniil Sihastrul; Sf. Mc. Sebastian și Zoe; Sf. Ier. Modest, arhiepiscopul Ierusalimului

Greco-catolice
Sf. m. Sebastian și cei împreună cu el

Romano-catolice
Ss. Malahia, profet; Grațian, ep.


Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul este sărbătorit în ziua de 18 decembrie.

'Cuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul a fost unul din cei mai mari sfinți pe care i-a odrăslit pământul Moldovei, mare dascăl al pustiei și povățuitor al călugărilor'. (Viețile Sfinților)

Sfântul Cuvios Daniil s-a născut într-o familie de oameni săraci de pe moșia Mănăstirii Sfântul Nicolae din Rădăuți, la începutul secolului al XV-lea, primind din botez numele de Dumitru. La vârsta de zece ani a fost dat să învețe carte în Mănăstirea Sfântul Nicolae din Rădăuți, iar după alți cinci ani a fost făcut monah în această mănăstire, primind numele prorocului și împăratului David.

'Și era întru toate ascultător cuvioșilor părinți, având ca dascăl și părinte duhovnicesc pe mult nevoitorul și purtătorul de Dumnezeu Sfântul Ierarh Leontie de Rădăuți.

Acest tânăr monah David era foarte râvnitor în nevoința vieții călugărești. Cel mai mult iubea liniștea, postul și rugăciunea. Zilnic nu gusta nimic până la asfințitul soarelui, iar uneori postea desăvârșit câte trei și chiar cinci zile și se hrănea numai cu legume și ierburi. În ascultare era tăcut, blând și tuturor supus, iar la biserică zăbovea ziua și noaptea ca o candelă mereu nestinsă. Încă și la chilie dormea puțin pe un mic scăunel, mereu veghind și cugetând la cele dumnezeiești. Iar dintre cărți cel mai mult iubea Psaltirea, pe care o știa pe de rost și o repeta zilnic'. (Viețile Sfinților)

Așa nevoindu-se ani de zile, Cuviosul David s-a învrednicit de darul preoției și al facerii de minuni. Și a ajuns vestit duhovnic în părțile de nord ale Moldovei.

Iubitor de liniște, a luat binecuvântare de la episcopul de Rădăuți și s-a retras la Mănăstirea Sfântul Lavrentie (Laurențiu). Dar și acolo îl căutau credincioșii, precum și cei bolnavi. Așa că ziua făcea ascultare și stătea între oameni, iar noaptea priveghea, se ruga și împletea coșuri de nuiele pentru obște.

La Mănăstirea Sfântul Lavrentie a îmbrăcat marea schimă, schimbându-și numele din David în Daniil. Apoi, tăinuindu-se de lume, cu puțin înainte de anul 1450, s-a retras singur în adâncul codrilor pe valea pârâului Secu din județul Neamț, unde mai târziu a luat ființă Mănăstirea Sihăstria. Aici s-a nevoit paisprezece ani în aspre osteneli călugărești. Dar, văzându-se din nou înconjurat de lume, s-a retras în nordul Moldovei, aproape de Sihăstria Putnei.

Într-o stâncă din acel loc, în care și-a săpat două încăperi, s-a nevoit Cuviosul Daniil mai mult de douăzeci de ani.

Nevoința sa în chilia de la Putna era aceasta: ziua și noaptea priveghea în neîncetată rugăciune și cugetare la cele dumnezeiești, postind până la asfințitul soarelui și dormind foarte puțin pe un mic scaun de lemn. Din chilie nu ieșea deloc toată săptămâna. Mâncarea lui era formată din pesmeți de pâine, rădăcini și ierburi. Duminica săvârșea Sfânta Liturghie, apoi primea pe cei ce veneau la el pentru vindecare de boli și pentru cuvânt de folos. În posturi se înfrâna câte trei și uneori cinci zile și avea darul rugăciunii și al lacrimilor.

Domnul Moldovei Ștefan cel Mare (1457-1504), fiu duhovnicesc al Sfântului Cuvios Daniil, a fost îndemnat de acesta să zidească, în apropiere de chilia sa, o mănăstire de călugări și ascultându-l, Ștefan Voievod a început în anul 1466 zidirea Mănăstirii Putna. Iar în anul 1470, când s-a sfințit acest locaș, a participat și Cuviosul Daniil, fiind cinstit ca un al doilea ctitor.

După anul 1470, văzând că la Putna nu mai are liniște din cauza mulțimii credincioșilor, Sfântul Daniil a părăsit chilia în care se nevoise peste douăzeci de ani și s-a retras în taină, în pădurile seculare din jurul Mănăstirii Voroneț, unde, aflând un loc retras, și-a făcut o mică chilie sub stânca numită Șoimul.

Timp de douăzeci de ani cât a sihăstrit la Voroneț, Cuviosul Daniil a creat acolo o nouă vatră isihastă, tot atât de importantă ca cea de la Putna. Foarte repede s-au adunat în jurul său zeci de sihaștri, care se osteneau fie în codrii Voronețului, fie în munții Rarăului, fie de-a lungul Carpaților Răsăriteni.

În timpul egumeniei sale, Mănăstirea Voroneț a trăit cea mai înfloritoare perioadă duhovnicească din istoria sa, fiind socotită multă vreme lavra isihasmului din Moldova.

Trecând de vârsta de nouăzeci de ani, Sfântul Daniil, marele sihastru al Moldovei, dascălul pustiei și făcătorul de minuni, și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos la sfârșitul secolului al XV-lea (1496).

A fost îngropat în pronaosul bisericii Voroneț.

După săvârșirea sa, văzând ucenicii și credincioșii că se fac oarecare minuni și vindecări de boli la moaștele Cuviosului, l-au trecut în ceata sfinților, numindu-l 'Sfântul Stareț Daniil', 'Sfântul Daniil Sihastrul', sau mai ales 'Prea Cuviosul de Dumnezeu rugătorul Părintele nostru Daniil cel Nou'.

Obștea Mănăstirii Voroneț, împreună cu mitropolitul Grigore Roșca, au dat acestei lavre, după hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, al doilea hram în cinstea Sfântului Daniil cel Nou, pomenindu-l în rândul fericiților ctitori. Totodată i-au rânduit zi de prăznuire peste an, anume după pomenirea Sfântului Daniil Stâlpnicul.

Astfel, în Moldova, pomenirea cuviosului Daniil Sihastru s-a făcut, secole de-a rândul, la 23 aprilie, hramul Mănăstirii Voroneț, și la 18 decembrie, după Sfântul Daniil Stâlpnicul, 11 decembrie.

În 1992, la 21-22 iunie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat mai mulți sfinți din România, printre care și pe Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul, rânduindu-i zi de prăznuire peste an la 18 decembrie.


* Sfinții Mucenici Sebastian și Zoe au murit pentru Hristos în timpul împăratului roman Dioclețian (284-305).

Sfântul Mucenic Sebastian s-a născut în cetatea Narvoniei și a crescut în Mediolan (Milan - Italia). Era comandant al gărzilor imperiale. Își ținea credința creștină tăinuită pentru a putea să îi ajute pe creștinii care se aflau prigoniți și în mari suferințe.

Mărturisind în cele din urmă că este creștin, a fost legat de un stâlp pe un câmp și străpuns cu săgeți de soldați. Scăpând viu din această încercare a fost dus în hipodrom, unde a fost bătut până la moarte. (sursa: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Liviu Tatu)