Ortodoxe
Sf. Sfințit Mucenic Elefterie, episcopul Iliriei; Sf. Mc. Antia și Suzana; Sf. Cuv. Pavel din Latro

Greco-catolice
Sf. ep. m. Elefterie

Romano-catolice
Sf. Virginia, văduvă


Sfântul Sfințit Mucenic Elefterie este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 15 decembrie.

Sfântul Elefterie s-a născut la Roma, în vremea împăratului roman Hadrian (117-138), părinții săi făceau parte din marea aristocrație. Mama sa, Antia, botezată de Sfântul Apostol Pavel, i-a asigurat fiului său o educație creștină desăvârșită.

La 15 ani, Sfântul Elefterie a urcat prima treaptă clericală, fiind hirotonit diacon, iar la 18 ani a fost hirotonit preot. La 20 de ani, Sfântul a fost ales episcop al Iliricului.

''Să nu se mire cineva că l-a făcut episcop așa de tânăr, căci arhiepiscopul a văzut în acest tânăr mari fapte bune, fiind atât de înțelept și de cuvântător, încât atrăgea către dreapta-credință, cu învățătura lui, pe cei ce se întâmplau a vorbi cu dânsul''. (Viețile Sfinților)

Datorită vieții și a cuvântului său, Sfântul Elefterie a adus mulțime de popor la credința în Hristos. Acest fapt îi va aduce însă prigoniri din partea autorităților romane. Din ordinul împăratului Hadrian, trebuia să fie adus la Roma.

Era atât de blând și de frumos chipul Sfântului Elefterie, iar cuvintele sale atât de calde și de convingătoare încât numai câteva clipe au fost suficiente pentru a-l îmblânzi pe fiorosul comandant al gărzilor trimise să-l aresteze, atunci când acesta a intrat în biserica în care ierarhul Elefterie cuvânta.

Până la urmă, Sfântul Elefterie a ajuns la Roma din voia sa, urmat de comandant, pe numele său Felix, care a primit botezul creștin pe drum.

Ajuns în fața împăratului, i s-a propus să apostazieze de la credința creștină, altfel va fi supus la chinuri nesuferite.

Răspunsul Sfântului Elefterie a fost clar și hotărât: ''Eu mă lipesc de Domnul meu și sunt unit pururea cu El și Stăpânului meu Hristos îi slujesc. Iar cinstirile și darurile tale pe care mi le făgăduiești, cum și muncile și caznele cele înfricoșate și cumplite cu care ne îngrozești, le socotesc ca pe niște jucării și săgeți de copii; căci eu m-am lepădat de lume și m-am răstignit, ca învățătorul meu Pavel și moartea pentru Hristos o socotesc desfătare, slavă și veselie''. (Viețile Sfinților)

I s-au pregătit chinuri ucigătoare, dar prin darul lui Dumnezeu a rămas nevătămat.

Iar Sfântul umplându-se de o bucurie fără seamăn zicea: ''Mulțumescu-ți Ție, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, că m-ai învrednicit de atâtea bunătăți; căci cu mâna Ta cea tare m-ai învrednicit a răbda toate, pentru numele Tău cel sfânt. Deci, acum caută din cer și vezi ce au făptuit asupra mea cei ce mă urăsc, izbăvește sufletul meu de înțepăturile lor și de bărbații sângelui mă păzește, ca un bun, ca să Te cunoască toți pe Tine unul Dumnezeu, până la toate marginile pământului''. (Viețile Sfinților)

Rugându-se pentru cei care îl chinuiau, Sfântul Elefterie spunea: ''Atinge-te de inimile lor o! Stăpâne, cela ce ești bogat întru milă, iar numele Tău cel sfânt fă-L lor cunoscut și adu-i către voia Ta cea sfântă, ca să Te cunoască pe Tine, unul adevăratul Dumnezeu și să lase închinăciunea idolească cea pierzătoare, că bine ești cuvântat în veci. Amin''. (Viețile Sfinților)

Pentru rugăciunea sa, a fost luminat și întors la credință guvernatorul orașului, Coremon, care mai înainte primise credința în Hristos, învățat fiind de Felix, dar fiind prieten al împăratului, pentru slava vremelnică, s-a arătat dispus să-l tortureze pe Sfântul Elefterie ca ori să împlinească voia mai marelui său, ori să moară.

Și schimbându-se mintea sa fulgerător de parcă nu era acela care dorea moartea mucenicului, apropiindu-se de împărat a zis: ''Pentru ce se dă Elefterie cel fără de vină spre niște munci ca acestea? Pentru care pricină se osândește spre o moarte cumplită ca aceasta?''. (Viețile Sfinților)

Împăratul, mirându-se de cuvintele lui, s-a tulburat și căutând cu iuțime asupra lui, l-a întrebat de ce și-a schimbat gândul așa degrabă? Apoi îi zicea: ''Eu pe tine te-am cinstit mai mult decât pe oricare alt boier al palatului meu, ți-am dat bogăție multă, te-am făcut eparh. Oare ești iubitor de argint și ai luat de la mama lui Elefterie aur și acela te-a schimbat deodată? Dar nu-ți ajung darurile mele, bogăția, slava, averea, cinstea cu care te-am făcut cunoscut în toată Roma? Iar de poftești ceva mai mult de la mine, iată, toate visteriile mele sunt deschise înaintea ta; ia cu amândouă mâinile precum îți place și nu te lăsa cumpărat de o femeie pe ascuns, pentru puțin aur''. (Viețile Sfinților)

Coremon, umplându-se cu totul de Duhul Sfânt a strigat: ''Cinstea ta să fie cu tine spre pierzare și aurul tău să-l ardă focul care te așteaptă în muncă; căci te-ai făcut orb de voia ta, față de adevăr și nu cunoști neputința zeilor tăi, care nu pot izbăvi de focul acesta pe nici unul din voi; iar Dumnezeul acela, pe care îl cinstește Elefterie, l-a făcut pe el mai tare decât focul și mai presus decât orice fel de munci''. (Viețile Sfinților)

Lui Coremon, după ce l-a mărturisit pe Hristos, i-a fost tăiat capul.

Sfântul Elefterie scăpând din temniță a mers la un loc mai înalt aproape de cetate și, prin faptele sale minunate, a convertit la creștinism cinci sute de persoane. A fost din nou prins și pentru că prin minune dumnezeiască, nici un chin la care a fost supus nu l-a vătămat, i-a fost tăiat capul. Aceeași moarte a primit și mama sa, Antia, care a fost ucisă când se apleca să-i îmbrățișeze trupul însângerat. (sursa: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Gabriela Badea)