Ortodoxe
Sf. Mc. Tirs, Calinic, Filimon și Apolonie
Duminica a 28-a după Rusalii

Greco-catolice
Duminica 28 dR. Sf. m. Tirs, Leucie, Calinic, Filimon, Apolonie și Arian; Sf. Ioan al Crucii

Romano-catolice
Duminica a 3-a din Advent
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv.


Sfinții Mucenici Tirs, Calinic, Filimon și Apolonie sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox în ziua de 14 decembrie.

Țara Bitiniei (provincie romană aflată în partea de nord-vest a Asiei Mici) a odrăslit pe sfinții mucenici Tirs, Levchie și pe Calinic; iar cetatea Cezareei i-a crescut și au pătimit pentru Hristos, în vremea împăratului roman Deciu (249-251).

Sfântul Tirs a mărturisit credința în Hristos în fața guvernatorului Nicomidiei, deși nu era încă botezat, fiind doar catehumen, adică unul dintre cei care erau pregătiți pentru botez prin învățarea adevărurilor de credință.

Ajuns în fața demnitarului, care era un înverșunat prigonitor al creștinilor, l-a întrebat dacă i se poate adresa liber: 'Oare liber este înaintea voastră, a celor ce faceți judecată, a grăi fiecare ce voiește? Sau numai a se supune poruncilor voastre, fără a scoate vreo vorbă?'. (Viețile Sfinților)

Guvernatorul i-a răspuns că este liber, cu atât mai mult dacă voiește să vorbească spre folosul obștii.

Tirs a spus: 'Ce poate să vorbească cineva mai de folos decât ceea ce folosește sufletului? Eu te-am văzut aducând multora nevoie și pagubă de mântuire și de la mărturisirea cea adevărată scoțându-i, apoi atrăgându-i ticăloșește spre rătăcirea cea idolească și, bine știind că tu aprinzi focul gheenii asupra capului tău, iar mai vârtos asupra sufletului tău, am cugetat să vorbesc cu tine, cu îndrăzneala ce se cuvine și să știu de la tine pentru ce pricină, lăsând pe Ziditorul cerului și al pământului și a tot neamul omenesc, ai legiuit a te închina mai bine lucrurilor mâinilor omenești'. (Viețile Sfinților)

Sfântul Tirs a fost acuzat atunci că este bolnav de creștinătate și a fost chemat să se supună poruncii împărătești și să jertfească zeilor, iar de nu, la cuvintele sale cele nepotrivite, va afla răspuns prin chinurile care îl așteaptă.

'Am ales credința creștinească care este curată și adevărată, spunea Sfântul Mucenic, 'deci, de-ți este ceva poruncit pentru noi de la împărat, nu fi cu nebăgare de seamă a face'. (Viețile Sfinților)

Acestea spunându-le Sfântul Tirs, l-a mâniat pe tiran. A fost închis și supus la torturi în văzul mulțimii. Trupul său a fost zdrobit până la oase, cu pinteni de fier ascuțiți, încât carnea lui cădea la pământ. Iar muncitorii ziceau: 'Unde este Dumnezeu, ajutătorul tău, pe care Îl cinstești și pe care ÎL nădăjduiești?'. Mucenicul lui Hristos a răspuns: 'Au nu vezi în mine puterea lui Hristos, Care mă întărește împotriva acestor năvăliri? Căci cum ar fi putut răbda trupul cel pământesc și neputincios niște munci ca acestea, de nu i s-ar fi dat lui din înălțime ajutor dumnezeiesc?'. (Viețile Sfinților)

În urma înfricoșătoarelor chinuri, trupul său sfâșiat era tămăduit într-un chip minunat, fapt care l-a adus la credința creștină pe un slujitor la templu, pe nume Calinic, care și-a spus în sine: 'Dumnezeule cel mărturisit de Tirs, care faci minuni preaslăvite și minunate, Tu și pe mine mă primește ca pe un ostaș de curând ales și mă întărește și pe mine împotriva celor ce vrăjmășesc adevărul Tău'. (Viețile Sfinților)

Au fost uciși amândoi, Sfântului Calinic fiindu-i tăiat capul, iar Sfântul Tirs a fost condamnat să fie pus într-un sicriu de lemn și tăiat cu un fierăstrău.

Chinuindu-se slujitorii mult timp, asudând fără să sporească nimic, pentru că fierăstrăul își pierduse puterea sa de tăiere, deodată s-a deschis sicriul și a ieșit sfântul întreg și cu fața luminată, fiindcă veselie dumnezeiască umpluse inima lui. Iar cei dimprejur s-au spăimântat și nimeni nu îndrăznea să se apropie de dânsul, pentru minunea ce se făcuse.

Apoi s-a auzit glas de sus, chemându-l, iar el, înțelegând că s-a sfârșit nevoința sa, înălțându-și mâinile și sufletul la cer, a zis: 'Mulțumescu-ți Ție, Doamne Iisuse Hristoase, că pe mine nevrednicul mă primești în moștenirea Ta și mă așezi în ceata celor ce bine Ți-au plăcut. Deci primește acum în pace sufletul meu și-l du întru sfințenia Ta, la bucuria cea negrăită, care este la Tine'. (Viețile Sfinților)

Zicând acestea și însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci și-a dat sfântul său suflet în mâinile Domnului. (sursa: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Ruxandra Bratu)