Ortodoxe
Sf. Ier. Dosoftei, mitropolitul Moldovei; Sf. Mari Mc. Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie și Orest; Sf. Mc. Lucia din Siracuza

Greco-catolice
Sf. m. Eustatie, Auxente, Eugen, Mardare și Orest; Sf. m. Lucia

Romano-catolice
Ss. Lucia, fc. m.; Otilia, călug.


Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolit al Moldovei, este sărbătorit de Biserica Ortodoxă Română în ziua de 13 decembrie.

Canonizarea mitropolitului Dosoftei a fost aprobată de membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința de lucru din 5-6 iulie 2005, la propunerea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Ierarh Dosoftei, mitropolit al Moldovei, a avut loc în 14 octombrie 2005, la Catedrala mitropolitană din Iași.

Sfântul Ierarh Dosoftei s-a născut în anul 1624, la Suceava, primind la botez numele Dimitrie. A studiat la Iași, probabil la Colegiul de la Mănăstirea 'Trei Ierarhi' (întemeiat în 1640). De aici a plecat la Liov, unde și-a continuat studiile la Școala Frăției Ortodoxe 'Adormirea Maicii Domnului'. În anul 1648 s-a călugărit la Mănăstirea Probota, primind numele Dosoftei.

A fost ales episcop la Huși (1658-1660) și Roman (1660-1671), apoi mitropolit al Moldovei (1671-1674 și 1675-1686).

Personalitate a vieții culturale și spirituale românești, cunoscut pentru traducerile sale din literatura patristică și pentru contribuția sa la formarea limbii literare românești, Sfântul Ierarh Dosoftei a fost unul dintre cei mai mari cărturari români.

A fost primul poet național, primul versificator al Psaltirii în tot spațiul răsăritean ortodox, primul traducător din literatura dramatică universală și din cea istorică în limba română, primul traducător al cărților de slujbă în Moldova, primul cărturar român care a copiat documente și inscripții, unul dintre primii cunoscători și traducători din literatura patristică și post patristică, care a contribuit la formarea limbii literare românești.

În 1686, în urma campaniei de retragere din Moldova, soldații polonezi l-au luat cu ei ca ostatic și pe mitropolitul Dosoftei. A rămas în exil până la sfârșitul vieții. Mitropolitul Dosoftei a trecut la Domnul la 13 decembrie 1693 și a fost înmormântat în Biserica 'Nașterea Domnului' din Zolkiew (Ucraina).


* Sfinții Mari Mucenici Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie și Orest au trăit în timpul persecuției împotriva creștinilor ordonată de împăratul roman Dioclețian (284-305).

Prigoana împotriva creștinilor era cumplită.

'Mai ales când se trimiteau porunci împărătești în unele zile, prin toate cetățile și locurile către domni și către judecători, poruncind ca să aducă idolilor multe daruri și jertfe în zilele cele hotărâte și de praznice, făgăduind celor care vor sluji cu osârdie idolilor răsplată împărătească, învrednicire de cinste și dregătorie. Iar celor care nu vor vrea să se închine idolilor și să le aducă jertfe, acelora mai întâi să li se ia averea; apoi pe dânșii, după felurite și multe munci, să-i supună la pedeapsa cu moartea'. (Viețile Sfinților)

'În acea vreme s-a vestit acelor împărați păgâni, cum că toată Armenia cea mare și Capadocia se împotrivesc poruncii lor și vor să iasă din stăpânirea romanilor, nădăjduind spre Hristos Cel răstignit, crezând cu tot sufletul într-Însul'. (Viețile Sfinților)

Măsurile dispuse în această situație au fost ca mai întâi cei ce stăpâneau în cele două țări, adică în Armenia și Capadocia, să fie scoși din stăpânire, 'ca niște neiscusiți și nevrednici care nu știau să ocârmuiască stăpânirile încredințate lor și să smerească nesupunerea poporului'. Apoi să fie aleși doi din neamul grecesc, Lisie și Agricolae, 'amândoi cu nărav rău și cumpliți', și puși să stăpânească aceste țări.

Lui Lisie i s-a dat rânduiala limitaniei, adică păzirea hotarelor, iar lui Agricolae i s-a încredințat mulțimea ostașilor care erau rânduiți în acele cetăți, pentru stăpânirea întregii eparhii.

'Deci, ajungând acei tirani nemilostivi prin țările încredințate lor, mulțime mare de toată vârsta era omorâtă fără cruțare și fără cercetare, numai cât de mică clevetire s-ar fi adus la dânșii asupra cuiva de la zavistuitorii vrăjmași'. (Viețile Sfinților)

Eustratie, creștin în taină, era soldat în trupele de la granița Imperiului Roman, în Armenia. Văzând chinurile la care erau supuși creștinii de către autorități și fiind îndemnat la mucenicie printr-o descoperire, Sfântul Eustratie și-a mărturisit deschis credința.

A fost supus la torturi și cu ajutorul lui Hristos s-a făcut sănătos. Rănile făcute de călăi se tămăduiau miraculos în văzul mulțimii care privea la chinurile sale. Acest fapt l-a adus la credință și pe prietenul său, Evghenie. Au fost amândoi duși din Sevastia la Nicopole, în lanțuri. Un creștin cu numele Mardarie, văzându-i suferind cumplit, l-a mărturisit și el pe Hristos și a fost ucis în chinuri grele.

Preotul Auxentie, cel prin care Eustratie primise îndemnul de a mărturisi că este creștin, a fost, de asemenea, torturat și ucis.

Sfântului Evghenie i s-a tăiat limba, i s-au zdrobit fluierele picioarelor și a murit în acea mare suferință.

Un soldat cu numele Orest a vrut să-l lovească pe unul dintre prigonitori și așa a fost cunoscut că era creștin și a fost dus împreună cu Sfântul Eustratie în Capadocia, unde au fost omorâți. Sfântul Orest a fost pus pe un pat încins, iar Sfântul Eustratie a fost ars, fiind aruncat într-un cuptor.

'Rugându-se sfântul și cuptorul fiind foarte ars, a făcut semnul Crucii lui Hristos și a intrat în cuptor, cântând și zicând: 'Doamne, Iisuse Hristoase, în mâinile Tale îmi dau duhul meu'. Și astfel și-a dat în pace duhul său. Dar n-a vătămat focul sfântul lui trup și nici de părul lui nu s-a atins'. (surse: 'Dicționarul Teologilor Români', 1996; vol. 'Viețile Sfinților') AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Ruxandra Bratu)