Ortodoxe
Sf. Ier. Spiridon, episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni

Greco-catolice
Sf. ep. Spiridon al Trimitundei

Romano-catolice
Ss. Fc. Maria de la Guadalupe; Epimah și Alexandru, m.


Sfântul Ierarh Spiridon, episcop al Trimitundei, este sărbătorit de Biserică în ziua de 12 decembrie.

Sfântul Spiridon s-a născut din părinți simpli, ''era și el smerit cu inima și bun cu viața''. (Viețile Sfinților)

În copilăria sa a fost păstor de oi și, crescând, și-a întemeiat familie și a avut copii.

''Viețuia cu cinste și cu plăcere de Dumnezeu, urmând lui David în blândețe, lui Iacob în simplitatea inimii și lui Avraam în iubire de străini''. (Viețile Sfinților)

Nu după mulți ani, murindu-i soția, slujea lui Dumnezeu prin fapte bune, iar averea sa o cheltuia spre odihna străinilor. Și atât de mult a plăcut lui Dumnezeu, încât s-a învrednicit cu darul facerii de minuni, căci vindeca tot felul de boli, din cele cu anevoie de vindecat și izgonea duhurile rele din oameni, cu cuvântul.

Pentru aceasta a fost ales episcop al cetății Trimitundei, din Cipru, în timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337).

Sfântul Spiridon a participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din 325, mărturisind credința în dumnezeirea lui Iisus Hristos, împotriva ereziei lui Arie.

În cuvântul său pentru unul dintre filosofii elini participanți și ei la sinod, Sfântul spune: ''Unul este Dumnezeu Care a făcut cerul și pământul, pe om din pământ l-a zidit și toate celelalte, cele văzute și nevăzute le-a așezat cu Cuvântul și cu Duhul Său. Pe acel Cuvânt Îl credem și noi, că este Fiul lui Dumnezeu, Care S-a milostivit de rătăcirea noastră, S-a născut din Fecioară, a viețuit cu oamenii, a pătimit, a murit pentru mântuirea noastră, a înviat și împreună cu El a înviat neamul omenesc. Pe Acesta Îl așteptăm să vină, să judece pe toți cu dreptate și să răsplătească fiecăruia după vrednicie și-L credem că este de o ființă cu Tatăl, împreună șezător și asemenea cinstit. Acestea astfel le mărturisim fără ispitire și încercare și nici tu nu îndrăzni a ispiti cum sunt acestea; pentru că acestea covârșesc înțelegerea ta și sunt mult mai înalte decât toată cunoștința''. (Viețile Sfinților)

Iar cele spuse au fost întărite de gestul său minunat, căci zicând acestea, ''a făcut semnul Sfintei Cruci cu dreapta, având în stânga cărămida și a zis: 'În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh'. Și îndată strângând cărămida, o! prea slăvită minune! Focul s-a ridicat în aer, apa s-a vărsat pe pământ, iar lutul a rămas în mâinile sfântului. Cei ce vedeau s-au înspăimântat și mai vârtos filosoful, care, înspăimântându-se cu sufletul, tăcea, ca și cum nu mai știa să vorbească, neavând gură s-o deschidă împotriva cuvintelor sfântului, în care lucra o putere dumnezeiască, încât s-au împlinit cele scrise: 'Nu stă în cuvânt împărăția lui Dumnezeu, ci în putere' ''. (Viețile Sfinților)

Despre Sfântul Spiridon se arată că era foarte atent la cuvintele Sfintei Scripturi, neschimbând niciun cuvânt din cele scrise în cărțile sfinte, care păstrau adevărul.

Odată, s-a întâmplat ca în mijlocul unui sinod local, la care participau și Sfântul Spiridon, și episcopul Trifilie, cel din urmă, cunoscut ca un mare cărturar, a fost rugat de ierarhii participanți ca să spună un cuvânt de învățătură. Și ținând o cuvântare a ajuns la cuvintele lui Hristos spuse către slăbănog: ''Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta'' (Marcu, 2, 11). Dar Trifilie nu a spus așa, ci în loc de pat a zis culcuș, adică: ''Scoală-te și-ți ia culcușul tău''.

Auzind Sfântul Spiridon s-a ridicat și l-a întrebat pe vorbitor dacă se socotește mai bun decât Hristos, de se rușinează de cuvintele Lui.

''Atâta dar și mila lui Dumnezeu erau peste cuviosul acesta, încât în vremea secerișului, în arșița soarelui, sfântul său cap se arăta plin de rouă răcoroasă, ce se pogora de sus, care lucru s-a arătat în anul cel din urmă al vieții sale. Căci ieșind împreună cu secerătorii la seceriș - pentru că era smerit și lucra cu mâinile sale, nemândrindu-se de înălțimea dregătoriei - și secerând holda sa, deodată, în ceasul cel mai cumplit al arșiței, s-a rourat capul lui, precum odinioară lâna lui Ghedeon; de care lucru toți s-au minunat și s-au mirat''. (Viețile Sfinților)

După aceasta toți perii capului său s-au schimbat, unii s-au făcut galbeni, alții negri, iar alții albi; singur Dumnezeu știe pentru ce s-a făcut aceea și ce însemna. Iar sfântul, pipăind capul cu mâna sa cea dreaptă, a spus celor ce erau acolo, cum că s-a apropiat vremea despărțirii sale de trup și-i povățuia pe toți la fapte bune, dar mai mult spre dragostea lui Dumnezeu și către aproapele.

Trecând nu multe zile, sfântul și dreptul său suflet l-a dat în mâinile Domnului său, Căruia cu adâncă cuvioșie și cu dreptate i-a slujit toată viața sa; apoi a fost îngropat cu slavă în biserica Sfinților Apostoli, în Trimitunda.

În prezent, sfintele sale moaște se află în biserica ce i-a fost închinată din insula Corfu, unde Sfântul este mult cinstit pentru marile minunile care nu încetează. (sursa: vol. ''Viețile Sfinților'') AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu, editor online: Gabriela Badea)