Ortodoxe
Sf. Cuv. Mărturisitor Arsenie de la Prislop;
Sf. Cuv. Mc. Ștefan cel Nou; Sf. Mc. Irinarh

Greco-catolice
Sf. cuv. Ștefan cel Nou; Sf. m. Irinarh; Sf. Caterina Labouré

Romano-catolice
Ss. Teodora, călug.; Iacob, pr.


Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis trecerea în rândul sfinților a Părintelui Arsenie Boca în ședința din 11-12 iulie 2024.

Proclamarea canonizării sale, alături de ceilalți 15 sfinți, a avut loc în data de 4 februarie 2025 la Catedrala Patriarhală din București, cu ocazia aniversării a 100 de ani de patriarhat românesc. Proclamarea locală a canonizării Sfântului Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop are loc în 28 noiembrie 2025, la Mănăstirea Prislop, acolo unde se află și mormântului sfântului.

Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și, apoi, la Mănăstirea Prislop. Datorită personalității sale, mii de credincioși veneau să-l asculte.

S-a născut la data de 29 septembrie 1910, la Vața de Sus, în Hunedoara. În 1929, Zian Boca, după numele de mirean, se înscrie la Academia Teologică din Sibiu, pe care o finalizează în 1933. Primește o bursă din partea mitropolitului Ardealului Nicolae Bălan, pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase din București. Călătorește la Muntele Athos pentru a aduce manuscrisele românești și grecești ale Filocaliei.

Pe 11 septembrie 1936 este hirotonit diacon celibatar. În anul 1939 este închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, din județul Brașov. În 1940 este tuns în monahism. În 1942 este ridicat la treapta preoțească și numit stareț al Mănăstirii Brâncoveanu.

Părintele Arsenie este arestat pentru prima oară la Râmnicu Vâlcea, pe 17 iulie 1945 și eliberat pe 30 iulie 1945. La data de 14 mai 1948 este arestat din nou. Este schingiuit o lună și jumătate, silit să dea repetate declarații, fiind apoi eliberat.

Mitropolitul Nicolae Bălan îl transferă de la Mănăstirea Sâmbăta, la Mănăstirea Prislop, în noiembrie 1948. Pe 15 ianuarie 1950, este arestat pentru a treia oară, urmând să execute detenție 'administrativă' la Canal, până pe 23 martie 1951.

În 1953, este anchetat din nou, apoi este arestat la Timișoara, Jilava și Oradea pentru 6 luni, din 5 octombrie 1955, până în aprilie 1956. În anul 1959 este scos abuziv din monahism și i se interzice să slujească la altar (post-mortem, în 1998, se revine asupra acestei decizii).

A urmat pribegia la București. A lucrat pe postul de pictor bisericesc, până la pensionarea sa din 1968, rămânând sub supravegherea Securității. După anul 1984 se retrage la Sinaia, iar pe data de 28 noiembrie 1989 trece la Domnul, fiind în vârstă de 79 de ani. Este înmormântat, după dorința sa, la Mănăstirea Prislop, la 4 decembrie 1989. (sursa: doxologia.ro)


* Sfântul Cuvios Mucenic Ștefan cel Nou, pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 28 noiembrie, s-a născut în Constantinopol, în timpul împăratului Anastasie (713-715). De tânăr a ales viața monahală, fiind deprins din familie cu un trai aspru și cu săvârșirea faptelor bune.

A fost stareț al Mănăstirii Sfântului Auxentie, aflată în apropierea Calcedonului.

Sfântul Ștefan, ca un apărător al dreptei credințe și cinstitor al sfintelor icoane, a fost întemnițat în Bizanț, alături de alte câteva sute de monahi. Au fost torturați pentru faptul că nu acceptaseră noua erezie - iconoclasmul (distrugerea sfintelor icoane).

'Noi, când închipuim în icoană pe Hristos, atunci nu închipuim firea Dumnezeirii Lui, ci însemnăm chipul acela al dumnezeieștii Lui omeniri, cel arătat întru asemănarea noastră și de mâinile apostolilor pipăit, precum grăiește Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu: 'Care L-am văzut cu ochii noștri, care L-am privit și mâinile nostre L-au pipăit'', spunea Sfântul Ștefan.

În temniță unde a fost dus Sfântul Ștefan erau închiși alți 342 de monahi: 'Unii cu nasurile tăiate, alții cu ochii scoși, alții având mâinile tăiate, ca unii ce nu au iscălit împotriva sfintelor icoane, ci încă au scris pentru ele, iar alții neavând urechi. Iar unii arătau urmele bătăilor celor neasemănate pe care le luaseră de la chinuitori, răni care nu se tămăduiseră încă, iar alții se arătau că nu au păr, fiind tunși de păgânii arzători de icoane, și cei mai mulți aveau cinstita barbă unsă cu smoală și arsă'. (Viețile Sfinților)

'Toți acei părinți l-au primit pe Cuviosul Ștefan ca pe un păstor și începător de mântuire și de la dânsul se învățau, se spovedeau și-i spuneau lui gândurile. Deci s-a făcut pretoriu ca o mânăstire, fiindcă toată pravila monahicescă se săvârșea într-însul. Iar cei ce păzeau temnițele, văzându-l pe acesta cu adevărat înger pământesc fără prihană, s-au înspăimântat, încât un temnicer a spus către femeia sa în taină, precum Manoe: 'O, femeie! pierim întru această nebunie a tiranului; căci ca pe un Dumnezeu l-am văzut pe Ștefan Axenteanul, cel închis acum în temniță' '. (Viețile Sfinților)

Sfântul Mucenic Ștefan a fost omorât în timpul împăratului iconoclast Constantin Copronim (741-775). O mulțime tulburată, care a pornit de la palatul imperial, l-a scos din închisoare și 'îndată la pământ aruncându-l ca niște fiare sălbatice, și legând funii de fiarele în care picioarele lui erau închise, l-au tras la ulița cea de obște, călcându-l peste cap și peste tot trupul, cu pietre lovindu-l și cu bețe bătându-l'. (Viețile Sfinților)

Criza iconoclastă, declanșată de împăratul bizantin Leon al III-lea Isaurianul/Sirianul (717-741), a durat până în anul 787, când cel de-al șaptelea Sinod Ecumenic a instituit cinstirea sfintelor icoane ca legiuită și dreaptă. (surse: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com; doxologia.ro) (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)