Ortodoxe
Sf. Ier. Nectarie de la Eghina
Sf. Mc. Claudiu, Castor, Sempronian și Nicostrat;
Sf. Mc. Onisifor și Porfirie; Sf. Cuv. Matrona
Duminica a 24-a după Rusalii

Greco-catolice
Duminica 24 dR. Sf. m. Onisifor și Porfirie; Sf. cuv. Matroana și Teoctista din Lesbos

Romano-catolice
Sfințirea Bazilicii din Lateran


Sfântul Nectarie de la Eghina este sărbătorit în calendarul creștin ortodox la 9 noiembrie.

S-a născut în anul 1846, în Selivria Traciei, din părinți săraci, dar foarte evlavioși. Din botez a primit numele de Anastasie, bucurându-se de mic de o aleasă educație creștinească. După primii ani de școală, Anastasie a fost trimis să învețe carte la Constantinopol, unde a studiat teologia și scrierile Sfinților Părinți.

A intrat în monahism, în chinovia 'Noua Mănăstire', la 7 noiembrie 1876, sub numele de Lazăr. Mai târziu, când a primit schima mare, ultima treaptă a făgăduințelor vieții călugărești, avea să primească numele de Nectarie.

În 1885, după ce a terminat studiile teologice la Atena, a fost luat de patriarhul Sofronie ca ucenic în Alexandria, fiind hirotonit preot și apoi mitropolit de Pentapole.

A fost depus din acest rang, fiind defăimat la patriarh cum că ar vrea să-i ia locul. Cerându-și iertare de la toți, a dat slavă lui Dumnezeu, căci s-a împlinit și cu dânsul cuvântul Mântuitorului, Care zice: 'Fericiți veți fi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea' (Matei 5,11).

S-a retras apoi la Atena, în anul 1891, sărac și nebăgat în seamă, având toată nădejdea numai în Dumnezeu și în rugăciunile Maicii Domnului. Aici a fost câțiva ani predicator, profesor și director al unei școli teologice pentru preoți, până în anul 1894.

Sfântul Nectarie era un isihast și un mare lucrător al rugăciunii lui Iisus, care îi dădea multă pace, bucurie, blândețe și îndelungă răbdare.

Dorind la bătrânețe să se retragă la mai multă liniște, a construit între anii 1904-1907, cu ajutorul mai multor credincioși și ucenici, o mănăstire de călugărițe în insula Eghina, unde s-a retras definitiv.

Mulți bolnavi și săraci alergau la mănăstirea din Eghina și cereau ajutorul Sfântului Nectarie. Mai ales după Primul Război Mondial, oamenii, lipsiți de orice ajutor, veneau la el ca la părintele lor sufletesc. Iar Sfântul Nectarie a dat poruncă maicilor din mănăstire să împartă la cei lipsiți orice fel de alimente și să nu păstreze nimic pentru ele, căci Dumnezeu, prin mila Sa, îi hrănea și pe unii și pe alții. Dar și cei bolnavi se vindecau cu rugăciunile Sfântului Nectarie, căci se învrednicise de darul facerii de minuni.

De aceea, toți, mireni și călugări, săraci și bogați, cinsteau pe Sfântul Nectarie, ca pe păstor și un vas ales al Duhului Sfânt și urmau întru toate cuvântul lui. Astfel, el era totul pentru toți, căci putea toate prin Hristos, Care locuia în el. Apoi era foarte smerit și blând și nu căuta cinste de la nimeni. Iar în timpul liber lucra la grădina mănăstirii, îmbrăcat într-o haină simplă, încât toți se foloseau de tăcerea și smerenia lui.

Pe lângă multele sale ocupații duhovnicești, Sfântul Nectarie a scris și a redactat mai multe scrieri teologice de morală și de istorie a Bisericii, întărind tradiția Sfinților Părinți în patria sa, împotriva influențelor occidentale care asaltau țările ortodoxe.

Pentru toate acestea, diavolul a ridicat asupra Sfântului Nectarie numeroase ispite. Astfel, numeroși slujitori și ierarhi ai Bisericii din Grecia s-au ridicat cu invidie asupra fericitului, făcându-i multe ispite. Dar Dumnezeu îl izbăvea din toate necazurile.

La 8 noiembrie 1920, după aproape două luni de suferință, Sfântul Nectarie și-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos. După o lungă perioadă de la trecerea sa la cele veșnice, trupul său s-a aflat în mormânt întreg și nestricat, răspândind multă mireasmă. În ziua de 3 septembrie 1953, sfintele sale moaște au fost scoase din mormânt și așezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire și binecuvântare.

În anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, văzând numeroasele minuni care se făceau la moaștele Sfântului Nectarie, l-a declarat sfânt, cu zi de prăznuire la 9 noiembrie.


* Sfinții Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian și Nicostrat erau creștini și conduceau un șantier de cioplitori și de sculptori în marmură, în apropiere de Sirmium (azi Mitrovița, lângă Belgrad). Au suferit moarte martirică în timpul împăratului roman Dioclețian (284-305). Cei patru sfinți mucenici au fost închiși de vii în sicrie de plumb și aruncați în râul Sava.

La auzul acestei vești, episcopul Chiril, care fusese și el închis în temniță, a murit de supărare. După câteva zile, un creștin cu numele de Nicodim a scos din apă sicriele și a purtat grijă de înmormântarea osemintelor sfinților. (sursă: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com; http://www.sfintiromani.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)