Ortodoxe
Sf. Ier. Iachint, mitropolitul Țării Românești; Sf. Cuv. Teofana Basarab; Sf. Mc. Terentie, soția sa, Neonila, și cei 7 fii; Sf. Ier. Firmilian, episcopul Cezareei Capadociei

Greco-catolice
Sf. m. Terențiu și Neonila; Sf. cuv. Ștefan Savaitul

Romano-catolice
SS. Simon și Iuda, ap.


Sfântul Ierarh Iachint, mitropolitul Țării Românești, este sărbătorit la 28 octombrie.

Sfântul Iachint este ultimul mitropolit al Vicinei și cel dintâi păstor al Bisericii lui Hristos din Dobrogea și Țara Românească, reunită sub conducerea unui singur voievod.

A păstorit doar câțiva ani la Vicina, iar în anul 1359 și-a mutat scaunul la Curtea de Argeș, la cererea voievodului Alexandru I Basarab, întemeietorul Țării Românești, care dorea să aibă un sediu mitropolitan în țara sa. Mitropolitul Iachint devine astfel păstor duhovnicesc al tuturor românilor din Dobrogea și Țara Românească.

El sfințea biserici, hirotonea preoți, împărțea binecuvântare poporului atât de credincios al 'vlahilor' și era sfetnic apropiat al marelui domn.

Eparhia Vicina a dispărut și a luat ființă o nouă mitropolie românească, cunoscută sub numele de 'Mitropolia Ungrovlahiei', dependentă de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, condusă pe atunci de patriarhul Calist I.

Ca păstor și părinte sufletesc al tuturor românilor dintre Dunăre și Carpați, mitropolitul Iachint a avut grijă să hirotonească preoți pentru toate satele, să zidească biserici la orașe și sate, să întemeieze noi așezări mănăstirești și să țină în strânsă legătură duhovnicească Biserica Țării Românești cu Patriarhia de Constantinopol. Iar ca 'exarh al plaiurilor', mitropolitul Iachint purta grijă și de credincioșii ortodocși din părțile vecine, îndeosebi din Transilvania, cărora le trimitea preoți și călugări misionari.

Acest ierarh, ajutat de domnul țării, Vladislav I (1364-1377), a încurajat și susținut mult monahismul românesc, al cărui început se urcă până în secolul IV, prin centrul monahal pustnicesc din Munții Buzăului.

El a adus în țară pe Sfântul Nicodim de la Tismana, care venea din Muntele Athos, pentru a organiza câteva mănăstiri-lavre după model atonit. El a trimis numeroși călugări 'vlahi' la Mănăstirea Cutlumuș din Muntele Athos, unde au ajuns călugări vestiți.

În țară a organizat mai multe mănăstiri la Tismana, Curtea de Argeș, Câmpulung-Muscel, Cozia, Snagov, Târgoviște, Bolintinul din Deal și din Vale, Tânganu, Cotmeana și altele. După o păstorire atât de rodnică, s-a săvârșit cu pace în anul 1372.


* Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în anul 2022 canonizarea Cuvioasei Teofana Basarab de la mănăstirea Albotina (Vidin), contemporană cu Sfântul Ierarh Grigorie Palama și ucenică a Sfântului Cuvios Teodosie Isihastul.

Sfânta Cuvioasă Teofana s-a născut la începutul secolului al XIV-lea. A fost fiica primului domnitor al Țării Românești, Basarab I Întemeietorul (1310-1352). A primit la botez numele Teodora și a avut parte de o educație aleasă.

În anul 1322, s-a căsătorit cu Ivan Alexandru, despotul de Loveci, viitorul țar al Bulgariei (1331-1371). Au avut împreună trei băieți și o fată. În anul 1331, Teodora și-a urmat soțul în capitala țaratului, la Târnovo, unde se aflau atunci moaștele Sfintelor Filofteia și Parascheva, la care fericita mergea adesea să se roage.

Ea citea adesea scrierile Sfinților Părinți, din care primea putere în nevoințele duhovnicești. De aceea, a înființat mai întâi la Loveci, apoi la Târnovo și, mai târziu, la Vidin, centre în care copiștii traduceau și scriau în limba slavonă (de redacție medio-bulgară) manuscrise liturgice și lucrări despre viața duhovnicească.

Alături de soțul ei, țarul Ivan Alexandru, a ctitorit mănăstiri și biserici, iar pe altele le-a restaurat, într-o vreme în care, îndeosebi de monahi, dar și de mireni, era îmbrățișat isihasmul (adică rostirea rugăciunii lui Iisus cu mintea în inimă și luarea-aminte asupra gândurilor, nevoințe în urma cărora creștinul rugător face lucrător harul Duhului Sfânt primit la botez).

În 1345, țarul Ivan Alexandru a hotărât să se despartă de Teodora, alegând să ia de soție o necreștină. Alungată de la curtea țarului bulgar, Teodora Basarab a ales viața monahală, într-o mănăstire din preajma cetății Târnovo. La tunderea în monahism, ea a primit numele Sfintei Împărătese Teofana a Constantinopolului, ale cărei sfinte moaște se găseau atunci la Târnovo și a cărei viață a urmat-o cu multă râvnă.

Ca monahie, Cuvioasa Teofana cerea sfat și binecuvântare de la ucenicii isihaști ai Sfântului Grigorie Sinaitul, între care cel mai cunoscut era Sfântul Teodosie de la Târnovo. De la acesta, Cuvioasa Teofana Basarab a deprins ascultarea, păzirea liniștii și rugăciunea minții, ajungând la mari măsuri duhovnicești.

Potrivit tradiției, Sfânta Teofana s-a nevoit, în ultimii ani ai vieții, în Mănăstirea Albotina, săpată în stâncă și aflată nu departe de Vidin. Ea a trecut la Domnul la o vârstă înaintată, o tradiție populară afirmă că Sfânta a murit mucenicește, fiind ucisă de otomanii care au atacat Vidinul în anul 1396.

Până astăzi, locuitorii din zona Timocului bulgăresc și sârbesc păstrează pomenirea faptelor și nevoințelor Cuvioasei Teofana Basarab, doamna de neam român care a strălucit prin credință și sfințenie pe pământul bulgar și pe care localnicii o prăznuiesc în ziua de 28 octombrie a fiecărui an.


* Fericitul Terentie, pomenit în calendarul creștin ortodox la 28 octombrie, fiind creștin dreptcredincios, s-a căsătorit prin nuntă legiuită cu Neonila, care era de aceeași credință cu el, și au avut șapte fii: Sarvil, Fota, Teodul, Vila, Ierax, Nitul și Eunichie, pe care i-au crescut în dreapta credință.

Au fost prinși toți, părinții și copiii, de către păgâni și au fost duși înaintea judecății celei fărădelege, unde L-au mărturisit pe Hristos, iar pe idoli i-au hulit. Pentru acest lucru au fost chinuiți fără de măsură. În timpul chinurilor, rănile le erau stropite cu oțet și arse cu foc, iar sfinții se rugau în liniște unul pentru altul și se mângâiau.

Au fost omorâți prin tăierea capetelor. (surse: 'Patericul Românesc', Arhimandrit Ioanichie Bălan; ediția a VI-a, revăzută și îngrijită de Arhimandrit Petru Bălan; Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011; basilica.ro; https://doxologia.ro ; Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Ruxandra Bratu)