Ortodoxe
Sf. Ier. Averchie, episcopul Ierapolei, cel întocmai cu Apostolii; Sf. 7 tineri din Efes

Greco-catolice
Sf. ep. Averchie; Cei 7 tineri M. din Efes; Sf. papă Ioan Paul al II-lea

Romano-catolice
Sf. Ioan Paul al II-lea, pp.


Sfântul Ierarh Averchie este pomenit în calendarul creștin ortodox la 22 octombrie.

Sfântul Averchie a fost episcop al orașului Ierapole din provincia Frigia, în timpul împăratului roman Marc Aureliu (161-180).

A propovăduit Evanghelia în vremea în care 'cei orbiți, lăsând pe Dumnezeu, se închinau idolilor și nebăgând în seamă pe Ziditorul, cinsteau lucrul făcut de mâini omenești' și a adus în Biserică mulțime de oameni.

Când s-a tulburat poporul necredincios pentru idolii sfărâmați în templu de Sfântul Averchie, și voia să vină asupra casei sale, credincioșii s-au temut și sfătuiau pe sfântul lor păstor ca să iasă din casă și să se ducă undeva, până ce se vor potoli oamenii.

Dar sfântul nu se temea și a zis: 'Domnul a poruncit apostolilor Săi ca să propovăduiască cu îndrăzneală cuvântul mântuirii tuturor neamurilor, netemându-se de nimic; oare eu mă tem de cei ce se scoală asupra mea și caută sufletul meu, pentru râvna ce o am pentru Dumnezeul meu? Chiar de m-aș ascunde, fugind din mâinile oamenilor, oare cum voi scăpa din mâinile lui Dumnezeu? Ce loc mă va ascunde pe mine de Dânsul? Cu adevărat, fraților, nu se cade nouă a ne teme și a ne ascunde, având pe Domnul ajutor și păzitor al vieții noastre, pentru Care este bine a pătimi, dar este mai plăcut a muri și mai folositor decât toată viața aceasta chinuită'. (Viețile Sfinților)

Și a mers în mijlocul cetății împreună cu credincioșii și, acolo unde avea obiceiul a se aduna poporul, învăța mulțimile ca să cunoască pe adevăratul Dumnezeu, să înțeleagă înșelăciunea diavolească și deșărtăciunea zeilor și să se lepede de ea și apoi să slujească cu credință Celui ce locuiește întru cei de sus, Ziditorul tuturor.

Sfântul Averchie a petrecut anii săi în cuvioșie și dreptate, și bine păstorindu-și turma, s-a apropiat de sfârșitul vieții sale, despre care a știut mai înainte de vreme. Pentru că i s-a arătat Domnul în vedenie, zicându-i: 'Averchie, acum este aproape vremea să te odihnești după ostenelile tale'. Iar Averchie a chemat credincioșii și a spus că viața lui se sfârșește și dând obișnuitul său cuvânt de învățătură, pe toți îi învăța să stăruie în credință, în nădejde neîndoită și în dragoste nefățarnică.

Apoi și-a gătit mormântul și, dând tuturor pace și binecuvântare, și-a dat sfântul său suflet în mâinile Domnului. Așa s-a sfârșit Sfântul Averchie, cel întocmai cu apostolii, având șaptezeci și doi de ani.


* Sfinții 7 tineri din Efes: Maximilian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Antonin, Exacustodian și Constantin, sunt sărbătoriți de Biserica Ortodoxă de două ori pe an, la 4 august și la 22 octombrie.

Sfinții din Efes au fost soldați în armata împăratului Deciu (249-251). Și pentru că nu au vrut să participe la cultul păgân, au fost prinși și au fost duși în fața împăratului, care i-a eliberat pentru un timp, impresionat fiind de tinerețea acestora.

Tinerii erau creștini din Efes, fii din familii bogate, și au rămas împreună în rugăciune, răstignindu-se împreună cu Hristos prin omorârea trupurilor lor și prin păzirea curăției. S-au găsit însă niște denunțători care au mers la împărat și i-au spus despre tinerii ce se rugau lui Hristos și nu voiau să jertfească zeilor.

Așa s-a aflat despre cei șapte tineri că stăteau într-o peșteră, acolo au fost înmormântați de vii, gura peșterii fiind zidită din porunca împăratului.

La multă vreme după aceea, în timpul împăratului Teodosie al II-lea (408-450), zidul care astupa gura peșterii a fost stricat și cei șapte tineri au revenit la viață ca dintr-un somn.

Faptul care a adus în uimire toată cetatea, însuși împăratul Teodosie venind de la Constantinopol să-i vadă, s-a petrecut pe fondul tulburărilor provocate în Biserică de ereziile apărute în primele secole ale creștinismului, și în special, în această perioadă, de erezia nestoriană.

Nestorianismul susținea că cele două esențe divină și umană sunt separate și sunt două persoane: omul Iisus Hristos și Logosul divin, care locuiește în om. De aceea, nestorienii respingeau terminologia 'Dumnezeu a suferit' sau 'Dumnezeu a fost răstignit', spunând că omul Iisus Hristos a suferit. Mai mult, ei respingeau termenul Theotokos (Născătoare de Dumnezeu) dat Fecioarei Maria, utilizând în schimb termenul Christotokos (Născătoare de Hristos) sau Anthropotokos (Născătoare de om).

Întâmplarea cu tinerii care s-au trezit după atâta timp din marea cetate a Efesului a venit ca o luminare și întărire în acele vremuri tulburi.

Sfinții treziți la viață au mai trăit șapte zile, după care, plecându-și iar capetele la pământ, și-au dat sufletele lor în mâinile lui Dumnezeu. (sursă: Viețile Sfinților - https://paginiortodoxe.tripod.com) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)