La 13 octombrie 2025, Academia Regală Suedeză de Științe (Kungliga Vetenskapsakademien) din Stockholm anunță câștigătorul Premiului Sveriges Riksbank pentru Economie în memoria lui Alfred Nobel, conform Associated Press și www.nobelprize.org.

Premiul Băncii Naționale (Sveriges Riksbank) a Suediei pentru Economie în memoria lui Alfred Nobel, cunoscut deopotrivă ca Premiul Nobel pentru Economie, a fost instituit în anul 1968, laureații fiind selectați de Academia Regală Suedeză de Științe.

Premiul se bazează pe o donație primită de Fundația Nobel în 1968 de la Sveriges Riksbank, cu ocazia aniversării a 300 de ani de funcționare a băncii. Premiul pentru științe economice este acordat de Academia Regală Suedeză de Științe după aceleași principii ca și pentru Premiile Nobel, care sunt acordate din 1901.

Acest premiu a fost decernat, începând cu anul 1969, de 56 de ori, fiind laureate 96 de persoane, dintre care trei sunt femei. De 26 de ori, premiul a avut un singur laureat, 20 de premii au fost împărțite între doi câștigători, iar zece premii au fost împărțite de trei câștigători.

Până în prezent, cea mai tânără persoană care primit premiul în domeniul științelor economice este Esther Duflo, care avea 46 de ani când a fost laureată, în anul 2019. Elinor Ostrom a fost prima femeie laureată în domeniul științelor economice, în 2009. Cea mai vârstnică persoană premiată cu Nobelul pentru Economie, Leonid Hurwicz, avea 90 de ani în anul 2007, când i-a fost atribuită distincția.

Primul premiu în științe economice a fost acordat economistului norvegian Ragnar Frisch și economistului neerlandez Jan Tinbergen, în anul 1969, pentru descoperirea și utilizarea modelelor dinamice.

Printre laureații Premiului Nobel pentru Economie din secolul XX s-au numărat: Paul A. Samuelson - pentru lucrări științifice prin care a dezvoltat o teorie economică statică și dinamică și pentru participarea activă la ridicarea nivelului analizei în științele economice (1970); Milton Friedman - pentru contribuția la analiza consumului, la istoria banilor și teoria banilor, cât și pentru o clarificare a complexității politicii de stabilizare (1976); Herbert Simon - pentru studiul deschizător de drumuri al proceselor de decizie în organizațiile economice (1978); James Heckman - pentru dezvoltarea teoriilor și metodelor analizei pe eșantioane selective și Daniel McFadden - pentru dezvoltarea teoriilor și metodelor analizei opțiunilor alegerii discrete (2000).

Între laureații secolului XXI se află: Finn E. Kydland și Edward C. Prescott - pentru 'contribuțiile acestora la macroeconomia dinamică: consistența temporală a politicii economice și puterea impulsionantă a ciclurilor conjuncturale' (2004); Thomas Schelling și Robert Aumann - pentru teoria ''deciziei interactive'', care permite explicarea conflictelor economice (2005); Leonid Hurwicz, Eric Maskin și Roger Myerson - pentru lucrările lor privind teoria numită ''concepția mecanismelor'' (2007); Paul Krugman - pentru 'analizele sale privind modelele de comerț și contextul activităților economice' (2008); americanii Peter Diamond, Dale Mortensen și britanicul Christopher Pissarides - pentru 'o metodă de analiză a piețelor, vizând dificultatea de a armoniza cererea și oferta, îndeosebi în privința locurilor de muncă' (2010); americanii Thomas J. Sargent și Christopher A. Sims - pentru 'cercetările lor empirice asupra cauzei și efectului în macroeconomie' (2011); americanii Alvin Roth și Lloyd Shapley - pentru 'teoria alocărilor stabile și designul pieței' (2012); Eugene F. Fama, Lars Peter Hansen și Robert J. Shiller - pentru 'lucrările lor în domeniul analizei prețurilor pe piețele financiare' (2013); profesorul francez Jean Tirole pentru că 'a clarificat modul în care înțelegem și reglementăm industriile dominate de câteva mari firme'' (2014); profesorul scoțian Angus Deaton - pentru 'analiza sa asupra consumului, sărăciei și bunăstării' (2015); Oliver Hart și Bengt Holmstrom - pentru munca lor care 'a pus bazele pentru conceperea de politici și instituții în multe domenii, de la legislația falimentului la politici constituționale' (2016); americanul Richard H. Thaler - pentru 'activitatea sa în domeniul economiei comportamentale' (2017); americanii William Nordhaus și Paul Romer - pentru că 'au proiectat metode de rezolvare a unora dintre cele mai presante probleme ale timpurilor noastre: creșterea sustenabilă pe termen lung a economiei globale și bunăstarea populației lumii' (2018); economiștii Abhijit Banerjee, Esther Duflo și Michael Kremer - pentru 'abordarea lor experimentală în vederea diminuării sărăciei globale' (2019); economiștii americani Paul R. Milgrom și Robert B. Wilson - pentru 'îmbunătățirile aduse teoriei licitației și invențiilor referitoare la noile formate ale licitației' (2020); economistul David Card - pentru 'contribuțiile sale empirice privind piața muncii' și, deopotrivă, economiștii Joshua D. Angrist și Guido W. Imbens recompensați pentru 'contribuțiile lor metodologice la analiza relațiilor cauzale' (2021); Ben Bernanke, Douglas Diamond și Philip Dybvig - pentru 'cercetări asupra crizelor financiare și băncilor', prin care au îmbunătățit semnificativ înțelegerea rolului băncilor în economie, în special în timpul crizelor financiare (2022); Claudia Goldin - pentru 'progresele în înțelegerea rezultatelor participării femeilor pe piața muncii' (2023), potrivit https://www.nobelprize.org.

În anul 2024, Premiul Nobel pentru Economie a fost atribuit profesorilor Daron Acemoglu, Simon Jonhson și James Robinson pentru 'studiile lor cu privire la modul în care instituțiile sunt formate și afectează prosperitatea', potrivit Academiei Regale Suedeze de Științe (Kungliga Vetenskapsakademien) din Stockholm, conform Reuters. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Anda Badea)