Ortodoxe
Sf. Ier. Grigorie Luminătorul, arhiepiscopul Armeniei; Sf. Mc. Ripsimia și Gaiani

Greco-catolice
Sf. ep. M. Grigore Luminătorul, apostolul armenilor

Romano-catolice
Ss. Ieronim, pr. înv.; Grigore Luminătorul, ep.


Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul, arhiepiscopul Armeniei, este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 30 septembrie.

Sfântul Grigorie provenea dintr-o familie conducătoare.

'Luminătorul Armeniei celei mari, Sfântul Grigorie, s-a născut din părinți întunecați cu necredința, dar luminați cu bunul neam și cu dregătoria. Tatăl lui era un anume Anak, unul din cei mai mari boieri din pământul Persiei, de neam Partean, din seminție împărătească, rudenie a lui Artaban, împăratul perșilor, și a lui Cursar, fratele împăratului Armeniei'. (Viețile Sfinților)

În urma unui conflict al familiei sale cu regele armean, doar Sfântul Grigore și fratele său au fost salvați de la moarte, fiind prunci; restul rudelor sale au fost omorâte. Sfântul Grigore a ajuns mai târziu la Roma și de acolo a fost trimis în Cezareea Capadociei.

În Capadocia, Sfântul Grigorie s-a convertit la creștinism, a avut familie, soție și doi copii. După moartea soției sale, s-a întors la Roma, unde a început cu dăruire să slujească viitorului rege al Armeniei, Tiridat al III-lea (261-317), un înfocat adept al religiei păgâne, căruia i-a mărturisit credința sa, fără temere.

Sfântul Grigore dorea prin serviciile pe care le făcea viitorului rege să răscumpere păcatul tatălui său care trădase și se făcuse ucigaș al fostului rege al Armeniei, tatăl lui Tiridat.

Întors în Armenia, ca însoțitor al regelui Tiridat al III-lea, care a devenit conducător al Armeniei cu acordul romanilor, Sfântul Grigorie l-a mărturisit neîncetat pe Hristos, ceea ce a atras mânia protectorului său.

Pentru credința sa a fost chinuit rău mulți ani.

'Nebunule împărate! Tu singur îți gătești ție chin, iar eu, nădăjduind spre Dumnezeul meu, nu voi slăbi și nu voi cruța trupul meu pentru Dânsul; că pe cât omul cel din afară se strică, cu atât mai mult cel dinăuntru se înnoiește', spunea Sfântul Grigorie regelui. (Viețile Sfinților)

După multe chinuri înfricoșătoare, Sfântul Grigorie a fost aruncat într-o groapă adâncă, în cetatea Artaxat.

'Iar groapa aceea era plină de noroi, de șerpi, de scorpii, de toate jivinile cele veninoase și de viermi. În acea groapă aruncară pe sfântul Grigorie și patrusprezece ani a petrecut într-însa nevătămat de acele jivine târâtoare'. (Viețile Sfinților)

Scos din groapă după multe vreme, încât nimeni nu mai credea că este viu 'cel ce a petrecut între tot felul de jivini și pierdut în noroi', Sfântul Grigorie l-a încredințat pe rege de adevărul propovăduirii sale.

Odată cu regele, toată Armenia s-a întors la credința în Hristos, au fost sfărâmate templele ridicate pentru zei și s-au zidit biserici lui Dumnezeu. Regele mărturisea înaintea tuturor păcatele și iuțimea sa și propovăduia darul pe care l-a primit de la Dumnezeu.

Sfântul Grigorie a fost trimis în Cezareea Capadociei, unde a fost hirotonit episcop.

'Sfințit fiind Grigorie, când s-a întors de acolo, a luat cu sine mulțime de preoți pe care îi cunoștea că sunt vrednici, și i-a botezat pe împărat, pe voievozi, pe ostașii lui și celălalt popor, începând de la curtea împărătească, până la cel mai din urmă sătean. A adus mulțime nenumărată de popor la mărturisirea adevăratului Dumnezeu, zidind biserici lui Dumnezeu și întru dânsele săvârșind jertfa cea fără de sânge. A sfințit prezbiteri, a pus școli și dascăli și a rânduit toate cele spre fapta bună, spre trebuința bisericii și spre slujba lui Dumnezeu cuviincioase, umblând din cetate în cetate'. (Viețile Sfinților)

După organizarea vieții bisericești în Armenia, Sfântul Grigorie s-a retras în pustie, unde și-a sfârșit zilele sale. (sursă: vol. 'Viețile Sfinților') AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Ruxandra Bratu)