Ortodoxe
Mutarea Sf. Ap. și Evanghelist Ioan; Sf. Voievod Neagoe Basarab; Dreptul Ghedeon

Greco-catolice
Săvârșirea din viață a Sf. ap. și ev. Ioan

Romano-catolice
Ss. Cosma și Damian, m.; Ghedeon


Mutarea la viață veșnică a Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan este pomenită în calendarul creștin ortodox în ziua de 26 septembrie.

Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan - de Dumnezeu cuvântătorul - era fiul lui Zevedei și al Salomiei, care era fiica lui Iosif.

Sfântul și Dreptul Iosif, căruia i s-a încredințat Sfânta Fecioară, sub rânduiala și chipul însoțirii, a avut patru fii - Iacov, Simeon, Iuda și Iosie - și trei fete - Estera, Marta și Salomi, mama Sfântului Evanghelist Ioan.

Sfântul Ioan a fost martor al botezului Domnului, alături de fratele său, Iacov, și de Sfântul Apostol Petru. S-a învrednicit să contemple Schimbarea la față a Mântuitorului pe Muntele Tabor, a fost de față la învierea fiicei lui Iair și este alături de Iisus Hristos în patimile de pe Golgota.

Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan o încredințează Mântuitorul, aflat pe cruce, pe Maica Sa.

'Pentru că, în vremea patimilor Domnului, toți lăsând pe Păstorul lor au fugit, numai el singur privea nedepărtat spre toate chinurile lui Hristos, pătimind cu inima împreună cu Dânsul, și plângând și tânguindu-se cu Prea curata și Prea nevinovata Fecioară Maria, Maica Domnului. Chiar și la cruce și la moarte, împreună cu dânsa nu s-a depărtat de Cel ce a pătimit pentru noi, Fiul lui Dumnezeu. Și sub cruce s-a numit de Dânsul fiu al Prea curatei Fecioarei Maria. Căci răstignit fiind Domnul pe Cruce, (...) văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: 'Femeie, iată fiul tău!' Apoi a zis ucenicului: 'Iată mama ta! Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine' (Ioan 19, 26-27). (Viețile Sfinților)

După adormirea Maicii Domnului, Sfântul Ioan a mers la Efes în călătorie misionară. La ordinul împăratului Domițian (81-96), a fost exilat în insula Patmos, din Marea Egee. Aici Sfântul Ioan a avut o revelație despre vremurile din urmă ale omenirii, cuprinsă în cartea Apocalipsei, care se află între scrierile Noului Testament.

Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan a revenit la Efes, după moartea împăratului, unde a hirotonit episcopi și preoți.

'Împlinindu-se toți anii lui o sută și câțiva, a ieșit din casa lui Domnos cu cei șapte ucenici ai săi și, mergând la un loc oarecare, le-a poruncit să șadă acolo. Și era spre ziuă. Iar el, ducându-se ca la o aruncătură de piatră, s-a rugat. După aceea, săpând ucenicii un mormânt în chipul Crucii de lungimea staturei sale, precum le-a poruncit, a zis lui Prohor să meargă la Ierusalim și acolo să petreacă până la sfârșitul său. Învățându-și ucenicii și sărutându-i le-a zis: 'Trăgând pământul, mama mea, acoperiți-mă'. Și l-au sărutat ucenicii, acoperindu-l până la genunchi. El iar sărutându-i pe ei l-au acoperit până la grumaji, și a pus pe fața lui o basma, și așa l-au sărutat, plângând foarte tare, apoi l-au acoperit cu totul.

Auzind de aceasta, frații din cetate au venit și, dezgropând mormântul, n-au aflat nimic. Plâns-au foarte mult și rugându-se s-au întors în cetate. Apoi, în tot anul, din mormântul lui se arăta praf subțire, în opt zile ale lunii mai, și tămăduiri bolnavilor se dau cu rugăciunea Sfântului Apostol Ioan spre cinstea lui Dumnezeu, celui în Treime lăudat în vecii vecilor. Amin' (Viețile Sfinților)


* Sfântul Voievod Neagoe Basarab a fost canonizat în ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în zilele de 8 și 9 iulie 2008.

Proclamarea oficială a canonizării a avut loc în 26 octombrie 2008, la Catedrala Patriarhală din București.

Binecredinciosul voievod Neagoe Basarab s-a născut în ultimul sfert al veacului al XV-lea, probabil în 1481 sau 1482. Tatăl său era din neamul Basarabilor, iar mama sa era din familia Craioveștilor.

Sfântul Neagoe, înrâurit de credința mamei sale, a crescut deprins cu valorile și trăirea creștină. Ctitoria străbunicilor săi, Mănăstirea Bistrița din Oltenia, unde se retrăsese Sfântul Nifon al Constantinopolului, chemat în Țara Românească de voievodul Radu cel Mare, a devenit școală duhovnicească pentru Neagoe.

A preluat domnia Țării Românești în anul 1512. A reușit în timpul domniei sale să aducă liniște și prosperitate, într-o vreme când greutățile apăsau asupra țării, ca și asupra Bisericii Ortodoxe din Balcani.

În 1517 cere și obține de la Patriarhia ecumenică canonizarea fostului său învățător, patriarhul Nifon. Pe racla în care au fost așezate moaștele și care se păstrează la Mănăstirea athonită Dionisiu, domnul român este reprezentat închinându-se sfântului.

În timpul domniei sale a fost construită Mănăstirea Curtea de Argeș, unde se află și sfintele moaște ale voievodului. (surse: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com; http://www.crestinortodox.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Doina Lecea)