Ortodoxe
Sf. Mc. Trofim, Savatie și Dorimedont

Greco-catolice
Sf. m. Trofim, Savatie și Dorimedont

Romano-catolice
Sf. Ianuariu, ep. m.


Sfinții Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox în ziua de 19 septembrie.

Erau doi necunoscuți Sfinți Trofim și Savatie când au intrat în Antiohia, unul dintre marile orașe ale antichității și, mai târziu, unul dintre principalele centre ale creștinismului timpuriu, care găzduia serbări în cinstea zeului Apollo.

În acele zile locuitorii cetății obișnuiau să aducă jertfe la templu și să petreacă în 'beții, dănțuiri și toate lucrurile cele de desmierdare'. (Viețile Sfinților)

Ce doi Sfinți, bărbați dreptcredincioși și închinători ai adevăratului Dumnezeu, 'văzând orbirea și pierderea marii mulțimi de suflete, au suspinat cu greu și, amestecându-și cuvintele cu lacrimi, au zis către Dumnezeu: 'Dumnezeule! Cel ce cu cuvântul din neființă toate Le-ai alcătuit și pe om după chipul Tău l-ai zidit, Tu caută din cer și scoate pe acești oameni din mâinile vrăjmașului' '. (Viețile Sfinților)

Au fost văzuți și au fost duși în fața guvernatorului. Mărturisind că sunt creștini și fiind bătuți foarte rău, Savatie a murit în timpul torturii, iar Trofim a fost dus în Câmpul Sinadelor din Frigia pentru a fi ucis în perioada sărbătorii păgâne a dioscurilor.

Pe drum, care era parcurs în trei zile pe jos, Sfântul Trofim a fost încălțat cu încălțăminte de fier, ce avea în ea mulțime de piroane ascuțite.

A fost cu adevărat chinuitoare această cale care a dus la viața veșnică, unde cu câți pași a măsurat, atâtea răni noi a luat în picioare, și câte răni noi erau, atâtea dureri a răbdat. Însă Hristos fiind calea, așa cum a spus despre Sine: 'Eu sunt Calea, Adevărul și Viața' (Ioan, 14, 6), îl întărea pe robul său și pentru fiecare pas îi pregătea răsplătire.

Ajuns în cetatea Frigiei, Sfântul Trofim a fost supus la alte chinuri, fiind rugat numai să spună că va jertfi zeilor și îndată se va izbăvi din ele. Iar el, nesocotind bătăile și cuvintele prigonitorului, tăcea. A fost aruncat în temniță până la începerea sărbătorii.

'Să zici numai cu buzele, Trofime: 'voi jertfi zeilor' și îndată te vei izbăvi din chinuri'. Iar el, nesocotind bătăile și cuvintele prigonitorului, tăcea. Apoi, slujitorii au turnat oțet cu muștar amestecat în nările lui, după porunca prigonitorului. După aceasta, spânzurându-l pe un lemn, îi spintecau coastele, făcându-i răni lungi și adânci, încât ieșeau râuri de sânge din ele. Iar el, răbdând, zicea în sine: 'Multe-s necazurile drepților și din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul'. Aceasta auzind-o Dionisie, i-a zis: 'Deșartă este nădejdea ta, Trofime, și zadarnice gândurile tale, pentru că cine va veni la tine din Cer ca să te izbăvească de răutățile cele de aici? Deci, te sfătuiesc pe tine, jertfește zeilor, și îți vei ajuta ție'. Iar sfântul, râzând de nebunia prigonitorului, a zis: 'De Dumnezeul meu Cel adevărat și viu nu mă voi lepăda niciodată'. (Viețile Sfinților)

În temniță, Sfântul Mucenic Trofim a fost vizitat și îngrijit de Dorimedont, un creștin tăinuit care făcea parte din conducerea cetății. Acesta mergea prin închisori și îi ajuta pe cei care sufereau chinuri pentru mărturisirea Lui Hristos Dumnezeu.

Sfântul Dorimedont a fost și el descoperit că este creștin și a fost torturat împreună cu Sfântul Trofim, fiind apoi amândoi aruncați fiarelor sălbatice. Stând în mijlocul lor, sfinții au rămas neatinși, căci animalele se îmblânzeau când se apropiau de ei.

În urmă au fost omorâți prin tăierea cu sabia. (sursă: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Ruxandra Bratu)