Ortodoxe
Sf. Preot Mucenic Ilarion Felea; Sf. Ier. Eumenie, episcopul Gortinei; Sf. Mc. Ariadna

Greco-catolice
Sf. ep. m. Eumenie al Gortinei

Romano-catolice
Sf. Iosif din Copertino, pr.


Sfântul Preot Mucenic Ilarion Felea a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 2024 cu data de prăznuire în 18 septembrie, alături de alți 15 mărturisitori din secolul trecut. Proclamarea generală a canonizării celor 16 sfinți a avut loc în data de 4 februarie la Catedrala Patriarhală din București cu ocazia aniversării a 100 de ani de patriarhat românesc.

Sfântul Preot Ilarion Felea s-a născut la 21 martie 1903, în comuna Valea Bradului, județul Hunedoara, unde tatăl său era preot. A urmat școala primară în comuna natală (1910-1914), iar cursurile liceale la Liceul 'Avram Iancu' din Brad (1914-1920) și la Liceul 'Moise Nicoară' din Arad (1920-1922), unde și-a luat bacalaureatul. Între anii 1922-1926, a studiat teologia la Academia 'Andreiană' din Sibiu, unde și-a luat diploma de capacitate preoțească, la 22 iunie 1926. În anul școlar 1926-1927 a funcționat ca profesor suplinitor la Liceul 'Avram Iancu' din Brad.

La 29 iulie 1927, a fost hirotonit preot în cadrul Arhiepiscopiei Sibiului, de la 6 august, același an, slujind ca preot paroh la Valea Bradului până la 30 august 1930, când a trecut în Eparhia Aradului, obținând prin concurs parohia Arad-Șega. Între anii 1927-1929, a urmat și absolvit cursurile Facultății de Litere și Filosofie din Cluj.

La 20 decembrie 1932, și-a luat licența la Facultatea de Teologie din București, cu subiectul 'Mântuirea după concepția ortodoxă, catolică, protestantă și sectantă', iar la 30 octombrie 1939, doctoratul în Teologie cu valoroasa teză 'Pocăința, studiu de documentare teologică și psihologică', publicată în 'Seria Teologică'.

A colaborat în tot acest timp la numeroase reviste și ziare și a scos de sub tipar studii teologice și lucrări de popularizare: 'Convertirea creștină', tipărită în Seria Teologică Sibiu 1935; 'Critica ereziei baptiste', tot în Seria Teologică, Sibiu 1937; 'Dumnezeu și sufletul în poezia română contemporană', în colecția 'Cărțile vieții' din Cluj, 1937; 'Beția din punct de vedere religios, științific și social', în Biblioteca creștinului ortodox Arad, 1931; 'Icoane alese din viața Ortodoxiei', tot în Biblioteca creștinului ortodox Arad, 1935 și 'Drumul crucii' (în colaborare), Arad, 1937.

În anul universitar 1937-38, a funcționat ca profesor suplinitor la Academia Teologică din Cluj, iar de la 1 ianuarie 1939, a fost numit preot la parohia Arad-Centru, unde a funcționat până la 30 septembrie 1942, fiind reintegrat la aceeași parohie la data de 1 iulie 1952, activând până la 25 septembrie 1958, când a fost arestat.

La 1 octombrie 1938, a fost numit profesor la Catedra de dogmatică și apologetică de la Academia Teologică din Arad, unde a funcționat până în 1948, deținând un anumit timp și funcția de Rector.

La 1 iunie 1939, i s-a încredințat și redactarea revistei 'Biserica și școala', căreia i-a purtat de grijă până în anul 1945, și mai apoi, la 1 august 1943 până în 1945, 'Calea mântuirii', foaie religioasă pentru popor. În paginile lor publică o seamă de articole de teologie și viață bisericească, informații și recenzii despre cărți și reviste.

Perioada în care a slujit ca preot la parohia Arad-Centru și totodată redactor la revistele 'Biserica și școala' și 'Calea mântuirii', de asemenea, ca profesor la Academia Teologică din Arad, poate fi considerată cea mai prodigioasă din activitatea Sfântului Preot Mucenic Ilarion Felea.

La data de 3 martie 1945, a fost ridicat împreună cu o seamă de oameni de cultură și de trăire religioasă și deținut în lagărul de la Caracal, până în iulie 1945. În dimineața zilei de Bobotează, la 6 ianuarie 1949, a fost din nou reținut.

A fost transferat apoi la Penitenciarul din Timișoara, iar la 28 octombrie 1949, a fost judecat și condamnat la un an închisoare. A fost eliberat de la Aiud, la 5 ianuarie 1950. După eliberare, a lucrat la Biblioteca Episcopiei, apoi, la 1 iulie 1952, a fost reintegrat ca preot la parohia Arad-Centru (Catedrală) din Arad.

La 25 septembrie 1958, a fost arestat și dus la Ministerul de Interne (Uranus) din București și supus unei severe anchete. Transportat la Cluj și judecat în secret a fost condamnat, la 14 martie 1959, de Tribunalul Militar Cluj la 20 de ani de muncă silnică și 8 ani degradare civică, acuzat de 'uneltire contra ordinei sociale' și 20 de ani de temniță grea pentru 'activitate intensă contra clasei muncitoare și mișcării revoluționare'.

Detenția a făcut-o la Penitenciarul din Gherla, apoi la cel din Aiud, unde a încetat din viață la 18 septembrie 1961.

Înmormântat fără cruce și fără a i se cunoaște locul unde odihnesc rămășițele pământești.


* Sfântul Ierarh Eumenie a plăcut lui Dumnezeu din tinerețe, pentru că a călătorit pe calea cea strâmtă care duce la cer, potrivit spuselor: 'Nevoiți-vă a intra prin poarta cea strâmtă, prin care, ca să poată intra cineva, două sarcini grele are a lepăda: averea și trupul'. (Viețile Sfinților)

'Iar când viața lui îmbunătățită strălucea ca o lumină și era de folos tuturor, atunci a fost ales și ridicat la scaunul episcopal al Bisericii Gortinei, unde ca o lumină stând în sfeșnic, a luminat păstoria sa și ca un soare a luminat Biserica lui Hristos cu lucrurile și cu cuvintele, pentru că așa se cade să fie lumina lumii, ca fapta să meargă înaintea cuvintelor, precum raza apucă înaintea luminii.

Drept aceea și acest sfânt, șezând pe scaunul său de episcop, învăța pe fiii săi sufletești mai întâi cu fapta, chip și pildă făcându-se turmei cu viața cea curată și plăcută lui Dumnezeu, apoi îi învăța și cu cuvântul'. (Viețile Sfinților)

Sfântul Eumenie a mers în călătorie misionară până la Roma, apoi în ținutul Tebaida din Egipt, unde a și murit.


* Sfânta Muceniță Ariadna a trăit pe vremea împăraților Hadrian și Antonin (între 117 și 139).

Era roaba unui demnitar, mai marele cetății Promisia din Frigia. Acesta a făcut un praznic în capiștea idolească (templul dedicat zeilor) la nașterea unui prunc al său, jertfind și închinându-se zeilor și petrecând cu toți ai săi, cu prietenii și cu vecini, la care ar fi trebuit să participe și Ariadna.

Sfânta a rămas însă acasă și n-a vrut să intre în capiștea idolească, căci era creștină.

A fost torturată și închisă pentru a renunța la credința în Hristos, fiind mult chinuită cu foamea de stăpânul său. În cele din urmă a fost eliberată și a plecat din cetate. Dar cel care o avusese supusă, părându-i rău că a lăsat-o să plece, a alergat după dânsa cu slujitorii pe care îi avea.

Sfânta Ariadna uitându-se înapoi și văzându-i pe urmăritorii săi a fugit și, apropiindu-se de o piatră oarecare, s-a rugat lui Dumnezeu ca să o izbăvească din mâinile vrăjmașilor.

Din dumnezeiasca voie desfăcându-se piatra, s-a ascuns sfânta înăuntru, și iar s-a așezat piatra cum a fost, pentru că îngerul Domnului, arătându-se acolo, a făcut această minune.

Prigonitorii tulburându-se de frică și hărțuindu-se cu sulițele, singuri s-au lovit și au pierit.

'Așa a izbăvit Domnul pe roaba sa din mâinile lor, ca pe o pasăre din cursa vânătorilor. Cu ale cărei rugăciuni să ne izbăvească Domnul și pe noi de vrăjmașii noștri și cu aceeași sfântă să ne învrednicească și pe noi a dănțui în bucuria cea cerească în veci. Amin'. (surse: https://doxologia.ro; Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiță)