Ortodoxe
Nașterea Maicii Domnului

Greco-catolice
Nașterea Maicii Domnului

Romano-catolice
Nașterea Maicii Domnului; Sf. Toma din Villanova, ep.


Nașterea Maicii Domnului este sărbătorită de Biserică în ziua de 8 septembrie.

Tatăl Sfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu, sfântul și dreptul Ioachim, era fiul lui Varpafir, cel ce-și trăgea obârșia sa din Natan, fiul împăratului David, iar mama ei, sfânta și dreapta Ana, era fiica lui Natan, preotul din neamul lui Aaron.

'Și era Preacurata Fecioara după tată din neam împărătesc, iar după mamă, din neam arhieresc'. (Viețile Sfinților)

'O, Doamne, din câte prea scumpe materii și din ce prea cinstite neamuri s-a pregătit palatul cel însuflețit al Împăratului slavei! Și precum în casa lui Solomon zidurile cele de piatră și de lemn aveau mai multă cinste decât aurul cel curat cu care erau aurite; tot așa în nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu neamurile bune, cel împărătesc și arhieresc, s-au cinstit mai mult cu curăția deplină a sfinților ei părinți, care este mai scumpă decât tot aurul și argintul și mai cinstită decât pietrele cele de mult preț. Tot lucrul pământesc nu este vrednic de cinstea ei, pentru că Preasfânta Fecioară s-a născut din curăția părinților, care este mai presus decât tot neamul bun'. (Viețile Sfinților)

Sfinții și Drepții dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana trăiau în pace în Nazaret. Ajunseseră însă la o vârstă înaintată fără a avea copii. Cu toate că erau bogați și iubitori de Dumnezeu, din cauza nerodirii lor, Ioachim și Ana erau defăimați, fiind socotiți nevrednici și neplăcuți lui Dumnezeu.

În al cincizecilea an al căsătoriei Sfinților Părinți Ioachim și Ana, preotul de la Templu le-a refuzat jertfa, numindu-i 'blestemați'.

Auzind aceasta, Sfântul Ioachim s-a mâhnit și nu s-a mai întors la casa sa. S-a dus în câmp, la păstorii pe care îi avea, și a plâns pentru două lucruri: pentru nerodire și pentru ocară. Dar și-a adus aminte de strămoșul său Avraam, care la bătrânețe a fost dăruit cu fii, și a început să se roage Domnului și Dumnezeului lui Israel ca să fie miluit, să i se ridice ocara dintre oameni și să se dea rod însoțirii sale la bătrânețe.

Sfânta Ana, aflând ce s-a întâmplat la Templu și că a fost părăsită, cu multă durere s-a rugat la Dumnezeu, promițându-I că, de va naște fiu sau fiică, îi va închina Lui pruncul cu toată inima.

Aflați în durere, cei doi părinți au primit veste prin arhanghelul Gavriil că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea și că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa, iar pruncul se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale și că va fi un 'vas ales lui Dumnezeu'. (Luca 1, 4-23)

Fecioara care L-a născut pe Mântuitorul Hristos, Maica Domnului, Împărăteasa tuturor sfinților, mijlocitoarea către Dumnezeu a tuturor oamenilor, sprijinitoarea celor păcătoși, cea pe care Biserica o numește mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, a fost concepută și născută în chip firesc și a intrat în lume purtând, asemenea tuturor celorlalți oameni, povara păcatului strămoșesc.

Prin virtuțile și sfințenia vieții ei, a biruit însă orice ispită, orice păcat, agonisind har și rămânând fără pată, 'fără prihană', 'preacurată'. Ca urmare a acestei biruințe, Dumnezeu a ales-o și s-a adresat ei pentru ca Mântuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu, să se poată întrupa din ea.

Maria (care înseamnă împărăteasă), cea ce avea să fie Împărăteasa îngerilor și Doamna întregii lumi, la împlinirea vârstei de trei ani, a fost adusă de Sfinții și Drepții dumnezeieștii Părinți Ioachim și Ana la templu, unde avea să rămână până la vârsta de 15 ani. (sursă: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiță, editor online: Ada Vîlceanu)