Ortodoxe
Sf. Proroc Zaharia și Dreapta Elisabeta, părinții Sf. Ioan Botezătorul

Greco-catolice
Sf. pf. Zaharia, tatăl Înaintemergătorului

Romano-catolice
Sf. Tereza de Calcutta, călug.


Sfântul Proroc Zaharia și Dreapta Elisabeta, părinții Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 5 septembrie.

Sfântul Zaharia a fost preot în Ierusalim în timpul regelui Irod Idumeul, căsătorit cu Elisabeta, sora Sfintei Ana, mama Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu.

A fost fiul lui Varahie, preot în Legea veche, 'având femeie din fiicele lui Aaron pe Elisabeta, sora Anei, maica Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu'. (Viețile Sfinților)

Despre această pereche mărturisește Sfânta Evanghelie. 'Au fost, zice, amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând întru toate poruncile și dreptățile fără de prihană, iar dovadă a vieții celei cinstite este Sfântul Ioan cinstitul și slăvitul proroc, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului. Scris este că 'din rodurile lor îi veți cunoaște', că și rodul pomului celui bun nu este rău, ca să se împlinească ceea ce s-a zis: 'Dacă rădăcina este sfântă, apoi sfinte sunt și ramurile' '. (Viețile Sfinților)

Când s-a născut Iisus Hristos în Betleem, venind magii de la răsărit, i-au spus regelui Iudeii, Irod, de Împăratul cel de curând născut.

Irod, trimițând ostași în Betleem ca să ucidă copiii, și-a adus aminte și de Ioan, fiul lui Zaharia, de care știa bine, căci auzise de toate cele întâmplate în vremea nașterii acestuia. Căci Sfântul Proroc Ioan Botezătorul se născuse prin vestire îngerească din părinți bătrâni, mult trecuți de vârsta la care acest lucru se poate întâmpla în chip firesc. Și faptul acesta era cunoscut în toată Iudeea.

'Aducându-și aminte în acea vreme Irod de Ioan, a zis întru sine: 'Nu cumva acela va fi împăratul Iudeei?' Gândind să-l ucidă pe el, a trimis într-adins ucigași la casa lui Zaharia, dar n-au aflat trimișii pe Sfântul Ioan, pentru că începându-se în Betleem acea fără de Dumnezeu ucidere de prunci, glasul și țipetul s-au auzit în Hebron, cetatea Iudeei, că nu era așa departe, și pricina țipetului aceluia s-a știut. Și, îndată, Sfânta Elisabeta, apucând pe pruncul Ioan care avea atunci un an și jumătate, a fugit în munte'. (Viețile Sfinților)

Sfântul Zaharia era în Ierusalim, slujind după obicei în biserică, în rândul săptămânii sale. Aici au venit soldații pentru a-i lua pruncul și a-l ucide, dar, negăsind copilul, l-au ucis pe tatăl său, preotul Zaharia.

Înjunghiat fiind între templu și altar, sângele Sfântului Zaharia s-a făcut ca piatra spre veșnica osândire a regelui ucigaș.

Elisabeta, mama Sfântului Proroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, acoperindu-se de Dumnezeu, s-a ascuns cu pruncul într-o peșteră; aici curgea izvor de apă și a crescut un finic (curmal), deasupra peșterii, plin de fructe. Când era vreme de mâncare, se apleca pomul acela, dându-și spre mâncare rodul său, apoi iar se ridica în sus.

După patruzeci de zile de la uciderea Sfântului Proroc Zaharia, Sfânta Elisabeta și-a dat sfârșitul în această peșteră.

'Iar Sfântul Ioan a fost hrănit de un înger până la creșterea lui, și l-a păzit în pustie, până la ziua arătării sale către Israel'. (sursă: vol. 'Viețile Sfinților') AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea)