Virgil Ierunca (pseudonim al lui Virgil Untaru), critic literar, poet, eseist, jurnalist și editor, personalitate marcantă a exilului românesc anticomunist, s-a născut la 16 august 1920, în comuna Lădești din județul Vâlcea.

A învățat la Liceul ''Alexandru Lahovari'' din Râmnicu-Vâlcea, apoi la Liceul ''Spiru Haret'' din București, unde, în 1939, și-a luat Bacalaureatul, se arată în 'Dicționarul general al literaturii române' apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, București, 2005). Devine în 1943 licențiat al Facultății de Litere și Filozofie a Universității din București. Încă din timpul studenției devine, în 1939, redactor la ziarul ''Timpul'', unul dintre cele mai importante cotidiene bucureștene din acea vreme.

Debutează în ''Jurnalul literar'' al lui G. Călinescu cu articolul ''Tolstoi critic de artă'' (1939), semnat cu pseudonimul Virgiliu Angelli, conform lucrării ''Dicționarul scriitorilor români'' (coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu; Editura Fundației Culturale Române, București, 1998).

Virgil Ierunca şi Monica Lovinescu în cadrul unei sesiuni de autografe după o lansare de carte, Bucureşti, 12 septembrie 1993.

Foto: (c) MIHAI ALEXE/AGERPRES FOTO/ARHIVĂ

Între anii 1940-1944 a colaborat la săptămânalul ''Vremea'', unde a deținut rubrica intitulată ''Caiete franceze''. În 1942 a editat propria sa revistă literară, ''Albatros'', a cărei apariție a fost întreruptă de cenzură pentru tendințele ei democratice, iar în anul 1943 a semnat articole în ziarul ''Ecoul'' și a colaborat la revistele ''Kalende'' și ''Preocupări literare''. În 1947, Virgil Ierunca, în colaborare cu Ion Caraion, a scos revista ''Agora'', publicație de cultură internațională, care a fost suprimată după primul număr de cenzura comunistă.

Primind o bursă din partea guvernului francez, Virgil Ierunca a părăsit România în decembrie 1946. S-a stabilit definitiv în Franța, unde a desfășurat o bogată activitate culturală. Între anii 1952-1975 a fost redactor cultural în cadrul emisiunilor pentru străinătate ale Radiodifuziunii Franceze (''Cronica ideilor'') și redactor al emisiunii în limba română (conform volumului ''Semnul mirării'', de Virgil Ierunca, apărut la Editura Humanitas în 1995). Începând din 1975 a fost cercetător la Centrul Național de Cercetare Științifică (''Centre National de Recherches Scientifiques''), secția de filosofie și estetică, precum și colaborator al postului de radio ''Europa Liberă'' (emisiunile culturale ''Actualitatea culturală românească'' și ''Povestea vorbei'').

A fost și redactor la unele reviste literare românești din străinătate, cum ar fi ''Luceafărul'' (1948-1949), sub egida lui Mircea Eliade, ''Caiete de dor'' (1951-1957), ''România muncitoare'', ''Ființa Românească'' (1963-1968), ''Limite'' (1969-1986), ''Ethos'' (1973-1986), se menționează în ''Dicționarul scriitorilor români'' (Editura Fundației Culturale Române, București, 1998). În calitate de secretar de redacție al ziarului ''Uniunea Română'', editat la Paris de generalul Nicolae Rădescu, Ierunca a participat activ la denunțarea dictaturii comuniste din România. A colaborat intens cu publicațiile românești din exil, în special cu revista ''România'', organul Comitetului Național Român de la Washington, editat de Constantin Vișoianu. De asemenea, a editat la Roma, împreună cu Mircea Popescu, ''Revista scriitorilor români''. A elaborat totodată articole despre cultura românească în mai multe dicționare și enciclopedii apărute în Franța și în Germania.

Dintre volumele sale publicate în limba română amintim: ''Românește'' (Fundația Regală Universitară Carol I, Paris, 1964 și Editura Humanitas, București, 1991), ''Pitești'' (Editura Limite, Madrid, 1981, apărut și sub titlul ''Fenomenul Pitești'', la Editura Humanitas, București, 1990), ''Subiect și predicat'' (Ed. Humanitas, București, 1993), ''Dimpotrivă'' (Ed. Humanitas, 1994), ''Semnul mirării'' (Ed. Humanitas, 1995), ''Trecut-au anii... Fragmente de jurnal, întâmpinări și accente, scrisori nepierdute'' (2000), ''Poeme de exil'' (2001).

A scris și poezii, versurile sale fiind reunite în câteva dintre antologiile exilului: ''Poezie românească nouă'', editată de Vintilă Horia la Madrid (1956), ''11+11 poetas rumanos contemporaneos'', editată de Ștefan Baciu în Nicaragua (1976), ''Modern Romanian Poetry'', editată la Ottawa, în Canada, de Nicholas Catanoy (1977).

Din 1990, Virgil Ierunca a revenit periodic în țară. A fost ales membru de onoare al Uniunii Scriitorilor, care i-a acordat în 1991 Marele Premiu pentru Opera Omnia. A colaborat sistematic la ''România literară'' (unde din 1996 a susținut împreună cu Monica Lovinescu rubrica ''Diagonale''), ''Familia'', ''Vatra'', ''Viața românească'', ''Echinox'', ''Apostrof'', ''Contrapunct'', ''Orizont'', ''22'', ''Jurnalul literar'' ș.a.

Pentru activitatea sa democrată și anticomunistă a fost distins cu medalia ''Iuliu Maniu'', iar pentru cea literară - cu ''Diploma de Onoare a Academiei Româno-Americană de Artă și Știință'' (1987).

Virgil Ierunca a fost căsătorit cu criticul literar Monica Lovinescu (1923-2008). În 1999, Monicăi Lovinescu și lui Virgil Ierunca le-a fost conferit Ordinul Național ''Steaua României'' în grad de Comandor ''pentru curajul și tenacitatea cu care nu au încetat să lupte pentru valorile adevărului, culturii și libertății''.

Virgil Ierunca a încetat din viață în cursul nopții de 28 spre 29 septembrie 2006, la Paris. La 25 aprilie 2008, urna funerară a Monicăi Lovinescu și cea a lui Virgil Ierunca au fost aduse în țară, fiind depuse la Ateneul Român, unde a avut loc un moment comemorativ, apoi la Casa Lovinescu din București. La 16 mai 2008 cele două urne funerare au fost depuse în cripta familiei de la Cimitirul Grădini din Fălticeni.

În 2011, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a primit documente și manuscrise din arhiva privată a familiei Monica Lovinescu-Virgil Ierunca, donate de Fundația Humanitas Aqua Forte, urmând ca acestea să constituie fondul arhivistic 'Monica Lovinescu - Virgil Ierunca', în cadrul arhivei exilului românesc deținută de IICCMER.

La 17 decembrie 2023, a avut loc o ceremonie de dezvelire a grupului statuar Lovinescu-Ierunca, realizat de sculptorul Virgil Scripcariu, în cartierul Cotroceni, la intersecția dintre str. Dr. Grigore Romniceanu și str. Dr. Petre Herescu. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Roxana Losneanu, editor online: Alexandru Cojocaru)