Situat în centrul Parisului, pe faimosul Bulevard Champs-Élysées, Marele Palat este un monument simbol al Franţei. Construit pentru Expoziţia Universală din 1900 şi dedicat "de Republica Franceză gloriei artei franceze", edificiul a fost declarat monument istoric în anul 2000, notează https://www.grandpalais.fr/.

În 1894 a fost lansată o competiţie pentru a aduna idei, având în vedere evenimentul de amploare ce urma să aibă loc în 1900 - Expoziţia Universală de la Paris. Un singur proiect a atras atenţia, acela de a realiza o nouă arteră care să lege Champs-Élysées de Esplanade des Invalides (astăzi, Bulevardul Winston-Churchill) şi de a construi un pod peste Sena (astăzi, Podul Alexandre III). A urmat, în 1896, concursul dedicat arhitecţilor. Mai mulţi candidaţi au venit cu propunerea ce viza construcţia, de-a lungul noii artere, a două palate dedicate artelor - Marele şi Micul Palat -, unul în faţa celuilalt.

Niciun design nu a reuşit să iasă în evidenţă, aşa că s-a luat decizia ca realizarea celor două edificii să fie bazată pe o colaborare, inspirată din mai multe proiecte: partea principală a Marelui Palat sau Nava (cu vedere la Bulevardul Winston-Churchill) a fost atribuită arhitectului Henri Deglane; secţiunea din mijloc (inclusiv Salon d'Honneur) a mers la Albert Louvet; secţiunea din spate - Palatul Decouverte (muzeu şi centru cultural dedicat ştiinţei, cu colecţii permanente şi expoziţii temporare), i-a fost atribuită lui Albert Thomas. Arhitectului Charles Girault i-a revenit, însă, sarcina de a coordona întregul proiect, precum şi de a construi Petit Palais.

Lucrările la Grand Palais au început în 1897, toţi cei implicaţi - arhitecţi, constructori, ingineri, muncitori - având doar trei ani la dispoziţie pentru a realiza uriaşul proiect. În 1900, 1.500 de muncitori încă lucrau din greu la terminarea edificiului. În ciuda a numeroase piedici şi întârzieri, palatul şi-a deschis porţile la timp pentru Expoziţia Universală.

Edificiul are o suprafaţă totală de 72.000 metri pătraţi, din care 13.500 îi revin corpului central, care are cel mai mare acoperiş din sticlă din Europa. Doar pentru construcţia părţii principale a Marelui Palat a fost nevoie de 6.000 de tone de oţel şi s-au folosit 60 de tone de vopsea verde "mignonette". Construcţia a necesitat, de asemenea, 200.000 de tone de piatră.

Marele Palat a reprezentat un succes răsunător, cu laude pentru amestecul său arhitectural excepţional de oţel, piatră şi sticlă. Lucrarea decorativă a monumentului a fost, de asemenea, lăudată, fiind opera a aproximativ 40 de artişti contemporani care au înfrumuseţat faţadele cu statui, frize policrome în mozaic şi ceramică, ornamente şi grupuri monumentale. Amestecul de baroc şi clasicism al clădirii transmite un sentiment impresionant de modernitate. În interior, scara de onoare a primit aclamaţii pentru elegantele înflorituri din fier şi pentru coloanele de porfir verde.

Grand Palais a fost epicentrul numeroaselor expoziţii de artă academică şi anti-academică de la începutul secolului XX. Acestea au inclus saloane organizate de Societé des Artistes Français (strămoşul expoziţiilor de artă academică din secolul al XVIII-lea), precum şi câteva expoziţii de artă alternativă, inclusiv Salon des Independents (fondat în 1884 de pictorul Paul Signac) şi Salon d'Automne (fondat în 1903 de criticul de artă Frantz Jourdain, arhitectul Hector Guimard şi artişti precum Felix Vallotton, Édouard Vuillard şi Eugene Carriere), notează https://news.artnet.com.

Salon d'Automne (18 octombrie - 25 noiembrie 1905) a lansat cariera artiştilor ale căror lucrări au sfidat conservatorismul academic. Au fost prezentate picturi de Henri Matisse, André Derain, Albert Marquet, Maurice de Vlaminck şi Kees van Dongen. Ca răspuns la exuberanţa prismatică a pânzelor lor colorate, criticul de artă Louis Vauxcelle a denunţat munca lor drept "fauves" ("animale sălbatice"). Termenul a fost imediat îmbrăţişat de artişti, iar expoziţia a devenit un izvor al mişcării fauviste - unul dintre multele momente istorice ale artei emblematice care au avut loc la Grand Palais.

În timpul Primului Război Mondial (1914-1918), Marele Palat a fost transformat în spital militar. În perioada 1940-1943, au fost efectuate lucrări importante de consolidare, dar în 1944, un incendiu a izbucnit în interior, flăcările distrugând corpul metalic al acoperişului de sticlă şi deformând stâlpii. În 1975, corpul central al Marelui Palat a devenit monument istoric.

În perioada 19 noiembrie 1966 - 13 februarie 1967, a avut loc expoziţia "Omagiu lui Picasso", care a coincis cu împlinirea a 85 de ani de la naşterea marelui artist. Expoziţia a inaugurat Galeriile Naţionale de la Grand Palais şi a cuprins peste 780 de lucrări ale părintelui cubismului, fiind una dintre cele mai mari retrospective ale unui artist în viaţă. A primit, în fiecare zi, peste 6.000 de vizitatori. Revista "Paris Match" a rezumat poetic primirea strălucitoare a publicului, afirmând că "mulţimile vin să contemple acest spectacol unic: o viaţă întreagă devine formă şi culori".

Alte expoziţii: "Arta senegaleză de astăzi" (26 aprilie - 24 iunie 1974, în cadrul căreia au expus 30 de artişti, între care Theodore Diouf, Iba N'Diaye, Papa Ibra Tall); "Alphonse Mucha" (5 februarie - 28 aprilie 1980), designer ceh, o figură de bază în dezvoltarea Art Nouveau; "Design industrial: Reflecţia unui secol" (19 mai - 25 iulie 1993), o expoziţie emblematică despre evoluţia designului casnic şi industrial din 1850 până în 1993. Au fost amintite cu acest prilej evenimentele găzduite de Marele Palat: Salonul Auto de la Paris (1901-1961), Salonul Aeronautic de la Paris (1909-1951), Salonul de Electrocasnice (1926-1960) şi Expoziţia Copilăriei (1950-1960). În cadrul acestei ultime expoziţii din 1993, un nit a căzut, dezvăluind starea proastă a structurii care susţinea acoperişul de sticlă. Ca măsură de precauţie, corpul este închis pentru lucrări ample de restaurare până în 2007. În 2007, Grand Palais a lansat "Monumenta", o instalaţie artistică anuală în nava de sticlă renovată, de 240 m lungime.

După ce în 2000, întreaga construcţie a primit, în sfârşit, statutul de monument istoric, statul francez a acordat fonduri pentru un proiect de reconstrucţie şi restaurare extinsă a corpului central. Prima fază a avut loc între anii 2001-2004 şi a fost reprezentată de consolidarea fundaţiilor şi repararea scheletului de oţel şi a acoperişului de sticlă. Totodată, a avut loc restaurarea sculpturilor emblematice ale Grand Palais, cvadrigile lui Récipon, care fuseseră avariate de coroziune. Acestea au fost repuse la locul lor, în 2004, respectiv la colţurile faţadei principale. Între 2005-2008, a fost refăcută faţada edificiului.

Pe lângă prezentarea evoluţiei artei moderne, Grand Palais a fost un păstrător al istoriei artei prin numeroase expoziţii de referinţă dedicate maeştrilor precum El Greco şi Velazquez. În 2015, Grand Palais, împreună cu Muzeul Metropolitan de Artă şi Galeria Naţională a Canadei, au organizat prima retrospectivă dedicată artistei Élisabeth Vigée-Le Brun, una dintre cele 14 artiste femei acceptate la Academia Regală de Pictură şi Sculptură din Parisul pre-revoluţionar.

Marele Palat a fost închis temporar publicului începând din martie 2021 pentru lucrări importante de renovare. S-a redeschis pentru Jocurile Olimpice de la Paris din 2024, găzduind evenimentele de scrimă şi taekwondo. Este planificat ca Grand Palais să se redeschidă publicului în primăvara anului 2025, notează https://parisjetaime.com/. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.britannica.com