Iulia Hasdeu, unica fiică a savantului Bogdan Petriceicu Hasdeu, era de o inteligenţă sclipitoare, un copil precoce care la doi ani şi jumătate învăţa alfabetul, memora poezii, la trei ani ştia să citească, la opt ani vorbea în limbile franceză, germană şi engleză trecând examenele pentru clasele primare, la 11 ani compunea piese de teatru, iar la 16 ani devenea prima româncă înscrisă la prestigioasa Universitate Sorbona, depăşind legile firii şi uimind intelectualii acelor vremuri.

S-a născut la 2/14 noiembrie 1869, la Bucureşti. A parcurs neobişnuit de repede treptele şcolarităţii, astfel că la opt ani a terminat clasele primare, la 11 ani a terminat cursul secundar al Liceului "Sf. Sava" din Bucureşti şi a urmat cursuri de canto şi pian la Conservatorul din Bucureşti. În 1881 a plecat, însoţită de mama sa, la Paris, unde a urmat cursurile Colegiului ''Sevigne''. La numai 16 ani, în 1886, se înscria la Sorbona, devenind prima femeie din România care a studiat în această prestigioasa universitate. La 17 ani îşi lua bacalaureatul în litere la Sorbona şi se înscria apoi la facultate, frecventând în acelaşi timp şi cursuri la Ecole des Hautes Etudes din Paris, potrivit https://enciclopediaromaniei.ro, https://historia.ro, www.descopera.ro şi volumului "Dicţionarul general al literaturii române" (Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005).

A studiat limbile clasice, literatura antică, literatura franceză şi engleză, istoria, filosofia. A scris poezii de o profunzime uimitoare şi avea aptitudini remarcabile pentru pictură şi muzică. Scria mult, de obicei în limba franceză, impresionând prin precocitate, orizont, amploare şi varietate.

Bogdan Petriceicu Hasdeu împreună cu soţia si fiica.

Spre sfârşitul anului 1886 îi apăreau primele semne ale tuberculozei pulmonare. Pe când îşi pregătea teza de licenţă (despre filosofia nescrisă a poporului român), din cauza agravării bolii a fost nevoită să-şi întrerupă studiile, astfel că Iulia nu şi-a mai susţinut licenţa. După îngrijiri medicale în Franţa şi Elveţia, în vara anului 1888 a fost adusă în ţară de părinţi.

S-a stins din viaţă la 17/29 septembrie 1888, la Bucureşti, înainte de a împlini 19 ani şi îşi doarme somnul de veci în cimitirul Bellu din Bucureşti, într-un adevărat monument funerar. Dacă boala nu ar fi răpus-o, ar fi devenit, la 20 de ani, prima femeie doctor în litere a Facultăţii din Paris.

Foto: (c) MIHAI ALEXE/Arhiva istorică AGERPRES 

În amintirea ei, Bogdan Petriceicu Hasdeu a construit la Câmpina, între 1893 şi 1896, un castel în miniatură - "Castelul Iulia Hasdeu" (azi Muzeul memorial "B.P. Hasdeu"), clădire în care scriitorul a trăit şi a lucrat în ultimii ani ai vieţii. În 1896, savantul a dăruit Academiei Române suma de 50.000 de lei pentru instituirea unui Premiu ''Iulia Hasdeu''.

Opera literară a Iuliei Hasdeu, considerată una dintre marile promisiuni ale literaturii şi culturii româneşti a fost editată postum sub îngrijirea savantului B.P. Hasdeu devenit un fel de preot în templul fiicei sale. În timpul vieţii, a publicat doar patru poezii, în limba franceză. Creaţia literară scurtă dar densă, redactată în limba franceză, publicată postum în trei volume, conţine ciclurile "Bourgeons d'Avril, Fantaisies et Reves" (1889), "Chevalerie. Confidences et Canevas" (1890), "Theatre, Legendes et contes" (1890). Cărţile cuprind poezii, proză, basme şi povestiri pentru copii, un roman, eseuri, cugetări. S-a păstrat şi bogata corespondenţă în limba franceză pe care a purtat-o cu tatăl său, când a fost la studii la Paris. AGERPRES (Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: Muzeul Memorial BP Haşdeu /Facebook