Ziua Arhivelor Naţionale este marcată, în fiecare an, la 31 octombrie. În 1862, la această dată, domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) semna decretul de înfiinţare a Direcţiei Generale a Arhivelor Statului din Bucureşti (din 1996, Arhivele Naţionale ale României) prin unificarea Arhivelor Statului din Ţara Românească şi Moldova, în subordinea Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice.

La 31 octombrie 2024, de la ora 15.00, în "Salonul Cerchez" al Muzeului Naţional Cotroceni, are loc vernisajul expoziţiei "Casa Regală şi Arhivele Statului", organizată de Arhivele Naţionale ale României în colaborare cu Muzeul Naţional Cotroceni. În cadrul expoziţiei, care va fi deschisă în perioada 31 octombrie - 8 decembrie 2024, pot fi vizionate acte de stare civilă, acte de studii, planuri şi schiţe ale palatelor regale, albume oferite regilor de diferite instituţii şi comunităţi, albume cu fotografii, diplome şi ordine care au aparţinut Familiei Regale a României. O parte dintre documente vor fi prezentate publicului pentru prima dată, se arată pe site-ul oficial al Arhivelor Naţionale ale României, https://arhivelenationale.ro/.

Arhivele, până în secolul al XIX-lea, constituite pe lângă cancelariile domneşti, erau păstrate de autorităţile ecleziastice, iar cele private erau constituite de către dregători de diverse ranguri în ierarhia boierească. Cele mai vechi locuri de păstrare a documentelor le-au constituit mănăstirile, care permiteau gruparea inclusiv de documente laice. Astfel, în 1775, este atestată existenţa unei Arhive generale a Mitropoliei Bucureştilor, unde se păstrau şi diferite acte particulare, de tipul hotărniciilor, conform https://arhivelenationale.ro/.

Vernisajul expoziţiei 'Nicolae Iorga - 150 de ani de la naştere', eveniment organizat de Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR), în parteneriat cu Institutul de Istorie 'Nicolae Iorga', Universitatea din Bucureşti, Arhivele Naţionale ale României şi Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe. 

Foto: (c)  CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO

Elaborarea primelor legi administrative moderne, respectiv a Regulamentelor Organice ale Ţării Româneşti şi Moldovei, în anii 1831-1832, a determinat înfiinţarea oficială a arhivelor, ca instituţie. Legile administrative moderne au fost elaborate de comisiile de redactare ale Divanurilor Moldovei şi Ţării Româneşti, formate din reprezentanţii marii boierimi, sub preşedinţia consulului general rus Matvei Lvovici Minciaki, fiind adevărate constituţii care au înzestrat Principatele cu instituţii menite să răspundă cerinţelor de modernizare a structurilor societăţii româneşti, potrivit volumului "Istoria României în date" (2003).

Arhivele Statului din Ţara Românească, aflate în subordinea Departamentului Treburilor din Lăuntru (Ministerul de Interne), au fost înfiinţate la Bucureşti, la 1/13 mai 1831. Primul director a fost Iordache Rasti (1831-1837). Arhivele Statului din Moldova au fost înfiinţate la Iaşi, la 1/13 ianuarie 1832, şi se aflau în subordinea Logofeţiei Dreptăţii (Ministerul Justiţiei). Primul director a fost Gheorghe Asachi (1832-1849), notează acelaşi volum.

La 31 octombrie 1862, a luat fiinţă Direcţia Generală a Arhivelor Statului din Bucureşti, prin decretul semnat de domnitorul Al. I. Cuza ce stipula unificarea Arhivelor Statului din Ţara Românească şi Moldova, în subordinea Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice. Primul director general a fost Grigore Bengescu. Noua organizare avea la bază principiul separării documentelor cu valoare istorică de cele cu valoare practică. Regulamentul pentru organizarea serviciilor arhivelor statului a intrat în vigoare la 25 iulie/6 august 1872, conform volumului "Istoria României în date" (1971).

Vernisajul expoziţiei 'Epidemii in istoria Ţărilor Române. Mărturii documentare'', organizat de Arhivele Naţionale ale României, la 190 de ani de activitate.

Foto: (c)  SORIN LUPSA / AGERPRES FOTO 

În anii 1869 şi 1872 au fost promulgate reglementări ce priveau evoluţia instituţiei Arhivelor, la a cărei conducere s-au aflat personalităţi marcante ale culturii româneşti, precum Bogdan Petriceicu-Hasdeu (1876-1900) sau Dimitrie Onciul (1900-1923).

Pe teritoriul Transilvaniei a existat o activitate timpurie în domeniul arhivelor, prin preocuparea autorităţilor maghiare, desfăşurată până în prima jumătate a secolului al XVI-lea. În urma includerii principatului transilvan în cadrul monarhiei Habsburgilor, la sfârşitul secolului al XVII-lea, sistemul de conservare şi păstrare a documentelor a cunoscut o serie de îmbunătăţiri, cea mai importantă fiind introducerea sistemului registraturii la principalele instituţii administrative. Din 1875, când au fost înfiinţate Arhivele Statului Ungar, cea mai mare parte a arhivelor vechi ale Transilvaniei a fost concentrată la Budapesta. Astfel, la sfârşitul secolului al XIX-lea, atât în Transilvania, cât şi în Banat şi Bucovina a funcţionat sistemul centralizării documentelor în cadrul Arhivelor de stat din Budapesta şi Viena.

După unificarea politică a statului român din 1918, au fost înfiinţate: Arhiva Statului din Cluj (14 martie 1920) sub numele de "Direcţiunea Arhivelor Statului pentru Transilvania", care şi-a început activitatea în 1922; Arhiva Statului în Bucovina (Cernăuţi, 1924) şi Arhiva Statului în Basarabia (Chişinău, 1925). O nouă lege de funcţionare a Arhivelor Statului a intrat în vigoare începând din 1925, prevăzând, printre altele, constituirea direcţiilor regionale. Instituţia se menţine în subordinea Ministerului Instrucţiunii Publice, printre directorii generali aflându-se Constantin Moisil (1923-1938) şi Aurelian Sacerdoţeanu (1938-1953), potrivit https://arhivelenationale.ro/. Astfel, au fost create Arhivele Statului din Craiova (1931), Timişoara (1936), Năsăud (1937), Braşov (1938). Începând din 1924, a fost publicat periodicul de specialitate al Arhivelor Naţionale, respectiv "Revista Arhivelor".

La 1 februarie 1951, printr-un decret, Arhivele Statului au fost trecute în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, reţeaua Arhivelor fiind organizată după principiul teritorial-administrativ, numărând 41 de Direcţii Judeţene ale Arhivelor Naţionale şi Direcţia Municipiului Bucureşti. În 1996, o nouă lege a venit să reglementeze activitatea instituţiei Arhivelor, ocazie cu care denumirea de Arhivele Statului a fost înlocuită cu cea de Arhivele Naţionale ale României.

Rafturi cu documente aflate în patrimoniul Arhivelor Naţionale ale României.

Foto: (c)  SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO 

Arhivele Naţionale ale României (ANR) sunt o instituţie publică aflată în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor. În prezent, ANR funcţionează în baza Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, modificată şi completată prin Legea nr. 358/2002, respectiv prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 39/2006. Legislaţia în vigoare defineşte Fondul Arhivistic Naţional al României, aflat în administrarea ANR, astfel: "Prin documente care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României, în sensul prezentei legi, se înţelege: acte oficiale şi particulare, diplomatice şi consulare, memorii, manuscrise, proclamaţii, chemări, afişe, planuri, schiţe, hărţi, pelicule cinematografice şi alte asemenea mărturii, matrice sigilare, precum şi înregistrări foto, video, audio şi informatice, cu valoare istorică, realizate în ţară sau de către creatori români din străinatate.", se arată pe https://arhivelenationale.ro/. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)

* Explicaţie foto din deschidere: Deschiderea expozitiei 'Cuza 150', proiect realizat de Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR), împreună cu Muzeul Unirii - Complexul Muzeal Naţional Moldova (Iaşi), Muzeul Militar Naţional 'Regele Ferdinand I', Biblioteca Academiei Române, Muzeul Municipiului Bucureşti, Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe, Muzeul Naţional Peleş, Muzeul Naţional al Bucovinei (Suceava), Complexul Muzeal Naţional Neamţ, Muzeul Universităţii 'Alexandru Ioan Cuza' din Iaşi, Muzeul Judeţean Vaslui, Muzeul 'Vasile Pârvan' (Barlad) şi Arhivele Naţionale ale României, la MNIR.