Academicianul Răzvan Emil Theodorescu, istoric al culturii şi istoric de artă, s-a născut la 22 mai 1939, în Bucureşti.

A absolvit Colegiului Naţional "Cantemir-Vodă", apoi Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, ale cărei cursuri le-a urmat în perioada 1955-1963, întrerupte între anii 1959-1961 din cauza exmatriculării pe motive politice (perioadă în care a lucrat ca muncitor necalificat), potrivit site-ului Academiei Române (https://acad.ro/academia_romana/) şi lucrării "Nemuritorii. Academicieni români" (Agenţia Naţională de Presă ROMPRES, 1995). Ulterior, a obţinut o bursă de specialitate în Franţa (1968) şi titlul de doctor în ştiinţe istorice, la Universitatea din Bucureşti (1972), cu un studiu despre elementele culturale bizantine, balcanice şi occidentale care au marcat începuturile culturii medievale româneşti.

Şi-a început cariera ştiinţifică în 1963, la Institutul de Istoria Artei, unde a fost cercetător (până în anul 1990) şi director adjunct ştiinţific (timp de şapte ani), conform volumului "Membrii Academiei Române 1866-2003" (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003) şi https://acad.ro/academia_romana/.

În 1987 a devenit conferenţiar asociat la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu", în prezent Universitatea Naţională de Arte Bucureşti (UNArte), unde, din 1990, a fost profesor, ţinând cursuri de artă medievală europeană, tipologia artei sud-est europene, caracteristicile Orientului creştin şi istoria civilizaţiei bizantine. Tot în 1990 a devenit rector al Universităţii Naţională de Arte din Bucureşti, iar în 2004, şef de catedră.

A fost profesor invitat la Centrul Superior de Studii Medievale din Poitiers; rector al Universităţii Media (ales în anul 2000); profesor asociat al Universităţii "Danubius" din Galaţi, al Universităţii "Apollonia" din Iaşi şi al Universităţii "Spiru Haret" din Bucureşti; profesor asociat invitat la Colegiul Naţional de Apărare (perioada 2010-2011).

În perioada 1990-1992 a fost preşedinte al Radioteleviziunii Române, iar între 1992 şi 2000 a fost membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului. Preşedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice (1993-1995). De numele academicianului Răzvan Theodorescu se leagă înfiinţarea primei catedre umaniste UNESCO din România.

A fost senator de Iaşi (2000-2004), apoi senator de Botoşani (2004-2008). De asemenea, a ocupat fotoliul de ministru al Culturii şi Cultelor (2000-2004).

Specialist în istoria artei şi istoria civilizaţiei, a semnat lucrări privind relaţiile artei şi culturii artei medievale româneşti cu arta şi cultura bizantină şi balcanică. Este autorul unor lucrării valoroase, între care: "Mănăstirea Dragomirna" (1965), "Mănăstirea Bistriţa" (1966), "Biserica Stavropoleos" (1967), "Bizanţ, Balcani, Occident la începuturile culturii medievale româneşti (secolele X-XIV)" (1974), "Un mileniu de artă la Dunărea de Jos (400-1400)" (1976), "Itinerarii medievale" (1979), "Piatra Trei Ierarhilor" (1979), "Istoria văzută de aproape" (1980), "Civilizaţia românilor între medieval şi modern. Orizontul imaginii (1550-1800)" (1987). Autorul lucrărilor "Drumuri către ieri" (1992), "La peinture murale moldave aux XV-e - XVI-e siecles" (1995), "Roumains et Balkaniques dans la civilisation sud-est europeenne" (1999), "Picătura de istorie" (1999), "Constantin Brâncoveanu între ŤCasa Cărţiiť şi ŤLevropať" (2006), "Europa noastră şi noi" (2008), "Regards d' historien" (2009), "Cele două Europe" (2013), al cărţii de memorialistică "Cele 900 de zile Ťale manipulăriiť" (1994). Totodată, a publicat, în ţară şi în străinătate, sute de studii şi articole dedicate artei şi civilizaţiei vechi româneşti şi sud-est europene. A fost raportor al unor congrese naţionale şi internaţionale de istorie, istoria artei, bizantinologie.

În 2017, a apărut volumul "Despre cultura de ieri şi românii de azi. Convorbiri cu academicianul Răzvan Theodorescu", semnat de Narcis Dorin Ion. Cartea, o adevărată biografie a reputatului istoric şi om politic, sub forma interviului liber, cuprinde o serie de convorbiri cu academicianul Răzvan Theodorescu ce au avut loc pe parcursul anului 2015 la Academia Română, constituind, în acelaşi timp, potrivit autorului, "o mărturie despre istoria, cultura şi civilizaţia românilor, venită din partea unuia dintre cei mai subtili şi rafinaţi istorici ai ultimei jumătăţi de veac".

Vreme de peste trei decenii, a conceput articole pentru una dintre cele mai longevive emisiuni transmise de Televiziunea Naţională, celebra "Teleenciclopedia".

Membru corespondent al Academiei Române din 12 noiembrie 1993, apoi, din 24 noiembrie 2000, membru titular al acestui înalt for ştiinţific şi cultural. Preşedintele Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei Române timp de 10 ani; vicepreşedinte al Academiei Române (2018-2023).

Membru supleant (1967-1980) şi titular (din 1980) al Comitetului Internaţional de Istoria Artei (CINA); preşedinte al Comitetului Naţional de Istoria Artei (1980-1994); membru corespondent al Societăţii Arheologice din Atena (din 1990); membru de onoare (din 1996) al Academiei Oamenilor de Ştiinţă; membru al Academiei de Ştiinţe din New York (din 1998); membru corespondent (din 1998) şi titular (din 2002) al Academiei Europene de Ştiinţe, Arte şi Litere; membru al Academiei de Ştiinţe a Republicii Albania (din 2006); membru al Academiei de Ştiinţe şi Arte a Macedoniei (din 2006); Ambasador Naţional al programului ONU "Alianţa Civilizaţiilor" (din 2009) ş.a.

Distins cu Premiul "Bernier" al Institutului Franţei (1969), Premiul "Nicolae Bălcescu" al Academiei Române (1976), Premiul revistei "Flacăra" (1987), Premiul "Herder" al Universităţii din Viena (1993), Premiul "Nicolae Iorga" al Centrului Internaţional Ecumenic pentru Dialog Spiritual (1999).

Cavaler (din 1997) şi Comandor (din 2003) al Ordinului Artelor şi Literelor al Republicii Franceze; Mare Ofiţer al Ordinului Naţional "Pentru Merit" (din 2000); Ordinul Crucea Moldavă (2003); Cavaler al "Crucii Căzăceşti cu spade" - Ucraina (2004); Ordinul "Crucea Sf. Apostol Andrei" (2004); Cavaler al Ordinului Purtătorilor de Cruce ai Sfântului Mormânt - Ierusalim (2004); Medalia "A 300-a aniversare a Sankt Petersburgului" - Rusia (2004); Comandor al Ordinului Militar de România (2012).

În 2018, academicianul Răzvan Theodorescu s-a numărat printre personalităţile răsplătite cu diplome de excelenţă în cadrul "Galei România - UNESCO" (aflată la a III-a ediţie), în semn de înaltă recunoaştere a contribuţiei remarcabile la împlinirea şi afirmarea idealurilor şi obiectivelor UNESCO.

Doctor Honoris Causa al Universităţii din Oradea (1998), al Universităţii de Arte din Cluj-Napoca (din 2001), al Universităţii de Vest din Timişoara (din 2002), al Universităţii din Craiova (din 2002), al Universităţii "Ştefan cel Mare" din Suceava (din 2004), al Universităţii "Ovidiu" din Constanţa (din 2006), al Universităţii de Arte "George Enescu" din Iaşi (din 2008), al Universităţii "Valahia" din Târgovişte (din 2009), al Universităţii de Vest "Vasile Goldiş" din Arad (din 2009), al Universităţii "Danubius" din Galaţi (din 2010).

Cetăţean de Onoare al municipiului Cluj-Napoca (2001), al Iaşiului (2018) şi al Capitalei (2019).

Academicianul Răzvan Theodorescu, reputat istoric al culturii, cu vocaţie enciclopedică, personalitate de excepţie a culturii române contemporane, a murit la 6 februarie 2023, la vârsta de 83 de ani, fiind înmormântat în Parcela academicienilor de la Cimitirul Bellu Ortodox.

La 20 februarie 2024, la Academia Română a avut loc sesiunea omagială "Memento Academician Răzvan Theodorescu". AGERPRES/(Documentare - Doina Lecea, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)