Inginerul şi geologul Matei Drăghiceanu, primul inginer de mine din România şi pionier al cercetărilor de geologie aplicată, căruia i se datorează prima hartă geologică ţării, s-a născut la 15 mai 1844, la Târgovişte, notează dicţionarul "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003).

A terminat şcoala primară în oraşul natal, după care a plecat la Bucureşti să studieze la Colegiul "Sfântul Sava", pe care l-a absolvit în 1864. S-a înscris la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti nou înfiinţată de Gr. Ştefănescu, care l-a îndrumat în domeniul ştiinţei pământului. Matei Drăghiceanu a făcut parte din prima serie de licenţiaţi ai acestei facultăţi. În toamna lui 1867, şi-a părăsit slujba de profesor de la Sf. Sava şi a plecat la Paris, unde a urmat cursurile Şcolii de Mine (1867-1871), potrivit https://biblioteca-digitala.ro/reviste/Argesis/Argesis-02-Studii-si-comunicari-Muzeul-Judetean-Arges-1969_093.pdf.

În 1872 a revenit în România şi a lucrat ca inginer la Ocnele Mari, alcătuind în această perioadă hărţi geologice de detaliu. În 1878 a fost numit director al Şcolii de Poduri şi Şosele, întocmind cel dintâi regulament de funcţionare al acestei instituţii de învăţământ superior. Între anii 1880-1885 a condus Direcţia minelor de Stat, iar în 1906 a predat la Universitatea din Bucureşti un curs liber de hidrologie.

Numit inspector al salinelor în 1874, el a vizitat exploatările de la Târgu Ocna, Doftana şi Slănic-Prahova, unde a impus o serie controale şi reguli. În urma documentării asupra exploatării moderne a salinelor din ţările vecine (1875) a fost însărcinat cu redactarea proiectului de lege pentru reorganizarea salinelor, în care erau prevăzute modul de exploatare, condiţiile tehnico-administrative şi problema economico-comercială a sării. A scris, în această perioadă, lucrarea "Salinele române din punct de vedere geologic, tehnic şi economic".

Activitatea sa teoretică şi practică s-a desfăşurat la început în domeniul hidrologiei, al salinelor şi al minelor de cărbuni. Prin munca depusă şi scrierile sale, Matei Drăghiceanu s-a înscris în istoria ştiinţei româneşti ca primul inginer-geolog. Ca director al minelor statului a pus în valoare zăcămintele de lignit, necesare căilor ferate şi a studiat posibilităţile de hidratare a cărbunelui şi de ameliorare a arderii, în vederea utilizării ca combustibil în transportul pe căile ferate. Lui i se datorează folosirea lignitului autohton în locul cărbunilor importaţi la începutul industriei miniere din ţara noastră, se arată pe https://biblioteca-digitala.ro/.

Ca membru fondator al Ateneului Român a ţinut, în 1875, trei conferinţe expunând probleme privind drumurile de fier cu aburi, geologia şi agricultura, arta militară şi economia politică precum şi despre minele auroargentifere.

Între anii 1895-1913, Matei Drăghiceanu a abordat problemele ce ţineau de hidrologie, contribuind la proiecte privind alimentarea cu apă a oraşelor din Oltenia (Craiova) şi Muntenia (Bucureşti, Ploieşti, Sinaia, Câmpulung). În anul 1910 a publicat articolul "Consideraţii hidrologice asupra bazinului acvifer subteran de la Ploieşti".

La Societatea de Geografie a ţinut o serie de conferinţe între anii 1876-1910, care se refereau la bogăţiile subsolului: a descris zăcămintele de ozocherită (1876) şi situaţia cărbunilor de la Bazna. Tot aici a vorbit şi despre rolul geologiei în minerit (1889), în hidrologie (1895), în lucrările publice (1898) şi agricultură (1916).

Începând din 1922 şi până în 1930, a prezentat la Institutul Geologic o serie de conferinţe, prima fiind intitulată "Tectonica Transilvaniei. Partea I, Liniile directive ale Bazinului Transilvaniei", ce cuprindea observaţiile făcute cu ocazia cercetărilor din vara anului 1922, când a vizitat bazinul Transilvaniei şi regiunile Sărmăşel, Sărmaş şi Bazna. Aici a identificat linia tectonică Ciucea-Baia Mare, ruptura Sighet-Rodna, falia Harghitei, falia Oltului şi linia de ruptură şi scufundare Turda-Geoagiu Băi. De asemenea, a mai prezentat liniile tectonice din munţii Bihor şi Codru în legătură cu cele din bazinul transilvan şi a descris bogatele mineralizaţii auro-argentifere din Munţii Apuseni. S-a ocupat de unităţile geologice precarpatice şi şi-a exprimat opiniile asupra structurii geologice a Câmpiei Române, a colinelor getice şi Podişul Moldovei.

Două lucrări de specialitate au acoperit această perioadă, şi anume: "Minele de aur şi argint şi rolul acestora în economia politică" şi "Tectonica Câmpiei Munteniei şi a Podişului Olteniei şi Moldovei cu privire la studiul apelor superficiale şi mişcarea apelor subterane" (1927), potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003).

O altă problemă importantă de geologie dinamică, strâns legată de tectonică, a fost seismologia. Inginerul Matei Drăghiceanu a susţinut teoria tectonică a seismelor precizând că "liniile seismice pe care le-am trasat pe trei hărţi şi care unesc epicentrele seismelor celor mai frecvente şi cele mai intense care au tulburat Eur-Asia, nu sunt decât liniile structurale ale catenelor muntoase", conform https://biblioteca-digitala.ro/. Din corelarea datelor tectonice şi seismice a constat evoluţia epicentrelor şi a precizat că fenomenele seismice se pot prevedea când sunt examinate în toată complexitatea determinantă. Astfel urmărind evoluţia epicentrală a observat o deplasare spre vest a cutremurului din anul 1913. Preocupările sale privind această problemă s-au contretizat în lucrările "Cutremurele de pământ din România şi din ţările înconjurătoare" (1896) şi "Tectonica seismică eurasiatică" (1936).

A întocmit cea dintâi monografie geologică a judeţului Mehedinţi, însoţită de o hartă geologică, care reprezintă prima hartă de soluri din România (la scara 1/500.000). Lucrarea a fost publicată în 1885, sub titlul "Mehedinţi.Studii geologice, tehnice şi agronomice cu privire particulară asupra mineralelor utile". A avut şi preocupări în domeniul hidrologiei şi a publicat şi un "Manual de cosmografie" (1865), conform dicţionarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003).

A fost preşedinte al Societăţii Inginerilor de Mine din România. Membru de onoare al Academiei Române (23 mai 1933).

Inginerul Matei Drăghicescu a încetat din viaţă, la Bucureşti, la 2 mai 1939. AGERPRES/ (Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: primariacampulung.ro