La 13 martie 1979, a intrat în vigoare Sistemul Monetar European (SME) - un regim de curs valutar creat cu scopul de a favoriza o cooperare mai strânsă în materie de politică monetară între băncile centrale ale statelor membre ale Comunităţii Economice Europene (CEE). Obiectivul SME a fost de a promova stabilitatea monetară în Europa, explică Glosarul Eurostat pe https://ec.europa.eu/eurostat.

La Summit-ul de la Copenhaga, din 7-8 aprilie 1978, preşedintele Franţei, Valery Giscard d'Estaing, şi cancelarul Germaniei (de Vest), Helmut Schmidt, au reînviat ideea unui Sistem Monetar European, deschis tuturor statelor membre ale CEE. Pe fondul unui climat economic general încurajator, Consiliul European de la Bremen a aprobat principiul Sistemului Monetar European (SME) la 7 iulie 1978. Instituţiile CEE şi miniştrii de finanţe din cele nouă state membre au primit indicaţii să elaboreze propuneri detaliate care au fost ulterior adoptate oficial de către Consiliul European de la Bruxelles, din 5 şi 6 decembrie 1978. Astfel, la 13 martie 1979 s-a înfiinţat European Monetary System - EMS. Regatul Unit nu a aderat la mecanismul cursului de schimb EMS pentru a permite lirei sterline să continue să fluctueze, aminteşte site-ul Centrului Luxemburghez pentru Istorie contemporană şi digitală - https://www.cvce.eu/.

Preşedintele Franţei, Valery Giscard d'Estaing, şi cancelarul Germaniei (de Vest), Helmut Schmidt

Sursa foto: consilium.europa.eu 

Sistemul Monetar European a fost construit pe conceptul de cursuri de schimb stabile, dar ajustabile, definite conform unităţii monetare europene ( European currency unit - ECU) nou create - un coş valutar bazat pe o medie ponderată a valutelor SME. În cadrul SME, fluctuaţiile valutare au fost controlate prin mecanismul cursului de schimb (ERM). SME a reprezentat o abordare complet nouă, deoarece ratele de schimb puteau fi modificate doar prin acord reciproc între statele membre participante şi Comisia Europeană - o punere în comun fără precedent a suveranităţii monetare. Acesta a fost înlocuit cu ERM II (mecanismul cursului de schimb II) la începutul etapei a treia a uniunii economice şi monetare (UEM), la 1 ianuarie 1999, când a fost lansată moneda unică, arată https://ec.europa.eu/eurostat.

Când SME a început să funcţioneze, sistemul a fost considerat de unii un motor pentru promovarea integrării economice în Comunitatea Europeană (CE) şi un pas important către unificarea politică a Europei, iar de către alţii, o încercare nechibzuită de a forţa unitatea unui grup de ţări în care a predominat diversitatea, notează www.elibrary.imf.org. În timp ce prima categorie a văzut uniunea monetară şi economică aproape, al doilea se temea că politicile economice naţionale ar putea fie să piardă spaţiu de manevră, fie că SME s-ar putea prăbuşi într-un stadiu incipient. În acest caz, SME s-a dovedit a fi destul de rezistent şi a contribuit la avansarea către obiectivele privind "o mai mare stabilitate (monetară) în interior şi peste hotare" (Rezoluţia Consiliului European din 5 decembrie 1978), adică un grad ridicat de stabilitate a cursului de schimb în condiţii de convergenţă economică la niveluri scăzute ale inflaţiei, oferind astfel baza pentru progrese în integrarea financiară şi monetară, mai evidenţiază sursa citată. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Ionela Gavril, editor online: Andreea Preda)