Sculptor, monumentalist şi pedagog român, membru titular al Academiei Române, Ion Jalea este unul dintre cei mai cunoscuţi artişti români, cu lucrări ce au conotaţii istorice şi simbolice, cum ar fi ''Monumentul eroilor francezi'' din Cişmigiu, reliefurile de pe ''Obeliscul Unirii'' din Focşani, statuile unor mari personalităţi istorice şi culturale - ''Spiru Haret'' din Piaţa Universităţii, ''Mircea cel Bătrân'' la Tulcea, sau sculpturile alegorice - ''Lupta lui Hercule cu Centaurii'' din Parcul Herăstrău. Măiestria sa este prezentă şi în lucrările consacrate celor mai variate teme, fie din mitologie, fie din viaţa oamenilor simpli precum statuetele ''La lucru'', ''Bivolar'', ''Oamenii cărând saci'', ''Prăşitoare'', ''Ţărancă cu dovleac'' ş.a., notează lucrarea ''Istoria românilor: Cu o privire mai largă asupra culturii'' (Ion Ţurcanu, Editura Istros a Muzeului Brăilei ''Carol I'', 2007).

Monumentul Unirii din Iaşi, lucrare a sculptorului Ion Jalea, 21 ianuarie 1977.

Foto: (c) ION DUMITRU /Arhiva istorică AGERPRES

Ion Jalea s-a născut la 19 mai 1887, în Casimcea, judeţul Tulcea. A urmat gimnaziul pentru băieţi "Mircea cel Bătrân" din Constanţa (1899) şi apoi Şcoala de Belle-Arte şi Meserii (1903-1907). Sub îndrumarea unuia dintre cei mai cunoscuţi pictori constănţeni ai vremii, Ion Jalea şi-a descoperit talentul pentru artele plastice. A obţinut o bursă din partea Primăriei Constanţa, cu ajutorul căreia şi-a continuat studiile la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, cu Frederick Storck şi Dimitrie Paciurea (din 1915), potrivit lucrărilor ''Membrii Academiei Române /1866-2003'' (Editura Academiei Române, 2003) şi ''Dicţionarul artiştilor români contemporani'' (Editura Meridiane, Bucureşti, 1976).

A debutat în 1912, la Bucureşti, cu o expoziţie personală, în care a expus lucrări inspirate din vechile basme româneşti: Sfarmă-Piatră, Briar, Remuşcarea etc.

Ajuns la Paris, şi-a desăvârşit educaţia artistică la Academia Julian şi la ''Grande Chaumiere'', sub îndrumarea lui Antoine Bourdelle. De asemenea, a lucrat şi în atelierul sculptorului impresionist Auguste Rodin.

Ion Jalea a participat la Războiul de Reîntregire Naţională (1916-1918), pe frontul din Moldova, unde, în urma unei răni primite, şi-a pierdut braţul stâng. Pasiunea pentru sculptură şi talentul său l-au determinat să-şi depăşească limitările impuse de infirmitatea sa şi a continuat să îşi "modeleze" operele cu o singură mână. Artistul a evocat într-o serie de schiţe de front amintirea războiului dar şi sentimentul de recunoştinţă pentru eroii căzuţi la datorie, în cadrul unei expoziţii colective, organizată la Iaşi de artiştii mobilizaţi. Toate sentimentele adunate în anii de război s-au regăsit transpuse, mai târziu, în ''Monumentul soldaţilor francezi căzuţi pe teritoriul României'' (Bucureşti, 1922), ''Monumentul eroilor ceferişti'' (Bucureşti, 1923), ''Monumentul dedicat soldaţilor români, foşti prizonieri în Germania'' (ridicat la Dieuse, Franţa), precum şi în basorelieful ''Mausoleului de la Mărăşeşti'', realizat împreună cu Cornel Medrea, potrivit lucrării ''Membrii Academiei Române /1866-2003'' (Editura Academiei Române, 2003).

Şi-a edificat cunoştinţele în domeniul sculpturii, efectuând de-a lungul anilor, o serie de călătorii de studii în: Anglia, Italia (1923), URSS (1958, 1963), Austria (1961), Franţa (1962), SUA (1963), Japonia (1966).

Inaugurarea Pieţei Spania precum şi dezvelirea bustului scriitorului spaniol Miguel de Cervantes, lucrare a sculptorului Ion Jalea, Bucureşti, 11 octombrie 1992.

Foto: (c) MIHAI SAVU /Arhiva istorică AGERPRES

În 1922, a expus la Salonul de toamnă de la Paris. Din 1924, a participat la saloane oficiale, la expoziţii anuale de stat, la manifestări de artă românească, organizate la: Rotterdam şi Haga (1930); Zürich şi Bratislava (1943); Budapesta (1947); Moscova (1958); Helsinki, Leningrad, Budapesta, Bratislava, Minsk, Praga, Atena, Berlin, Belgrad (1960); Paris, Istanbul, Damasc, Alexandria, Cairo (1961); Pekin, Phenian (1966); Ulan Bator (1967); Torino (1970), precum şi la expoziţii internaţionale: Barcelona (1929); Paris (1937); New York (1939); Bienala de la Veneţia (1958); Berlin (1966); Anvers (1967); Paris (muzeul ''Rodin'', 1971). A avut expoziţii personale la Bucureşti, organizate la Ateneul Român, Salonul oficial, Căminul Artelor, Sala Dalles, conform ''Dicţionarului artiştilor români contemporani'' (Editura Meridiane, Bucureşti, 1976).

A acoperit cu activitatea sa bogată o perioadă de şase decenii, ciclurile sale tematice incluzând scene alegorice, religioase sau mitologice, scene de război sau de muncă, nuduri, portrete, figuri de ţărani, reliefuri şi basoreliefuri, statui, busturi, statuete, culminând cu lucrările sale monumentale. Dintre lucrările sale, realizate în cele mai diverse materiale - gips, bronz, piatră sau marmură - amintim: ''Hercule doborând centaurul'', ''Minerva'', ''Bacante'', ''Arcaş odihnindu-se'', ''Spiru Haret'' (statuie, Bucureşti, 1935), ''Monumentul infanteriei'' (Bucureşti, 1936), ''Mihai Eminescu'' (Bucureşti), ''Mircea cel Bătrân'' (Tulcea), ''Decebal'' (Deva), ''Traian Demetrescu'' (Craiova), ''La sapă'', ''Cu cobiliţa'', ''Lăptăreasa'' ş.a.

În 1932 a devenit profesor la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, iar în 1942 director în Ministerul Artelor.

Sculptorul român a fost premiat la Expoziţia internaţională de la Barcelona (1932) şi a primit Marele Premiu al Expoziţiei internaţionale de la Paris (1937), Premiul Naţional pentru sculptură (Barcelona, 1941), Premiul de Stat (1957). A fost distins cu titlurile de Maestru Emerit al Artei şi Artist al Poporului (1957).

A fost membru corespondent (31 mai 1946; 2 noiembrie 1948) şi membru titular (21 martie 1963) al Academiei Române. De asemenea, a fost preşedinte activ (1956) şi preşedinte de onoare (1968) al Uniunii Artiştilor Plastici, după cum notează ''Dicţionarul artiştilor români contemporani'' (Editura Meridiane, Bucureşti, 1976).

Artistul a donat, în 1968, 108 dintre lucrările sale cele mai însemnate Muzeului de Artă din Constanţa, potrivit https://muzeuldeartaconstanta.ro. O mică parte dintre acestea a fost expusă în clădirea principală a muzeului, restul de lucrări putând fi admirate în cadrul Muzeului de Sculptură ''Ion Jalea'', înfiinţat cu ocazia acestei donaţii a artistului. Printre lucrările expuse se regăsesc autoportrete ale artistului, portrete ale părinţilor săi şi ale celor două fiice, portretul scriitorului Liviu Rebreanu şi un cap de Madonă de o inestimabilă valoare. Colecţia a fost întregită în 1984, cu o serie de alte sculpturi dăruite de familia artistului, ajungând astfel la un total de 227 de lucrări.

Sculptorul Ion Jalea a murit la 7 noiembrie 1983, la Bucureşti, la vârsta de 96 de ani. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, redactor Arhiva Foto: Elena Bălan, Mihaela Tufega, Florin Vlădescu; editor: Roxana Losneanu, editor online: Alexandru Cojocaru)